GlobeHosting o da in bara

ro.im Domeniul actual l-am primit prin decembrie anul trecut, cadoul de la prieten [ love struck ]. Mulţumesc! De atunci şi până în prezent nu am avut nicio problemă cu domeniul, cu hosting-ul [doar am băiat care lucrează în domeniu, nu? big grin], cu back-up-ul sau cu vreun plugin instalat. Asta până acum 2 zile. De pe 11 august până aseară [13 august] au fost picate toate domeniile .ro.im întrucât a picat firma ce le administrează, GlobeHosting. Pe 11 august îi las în pace, poate poate remediază problema… dar.. nimic. Pe 12 august, începe al meu cu mail-urile şi cu Live Support-ul de pe site-ul lor. Băieţii răspund, tot frumos, dar cam atât, nicio remediere a problemei. Aseară, cu chiu cu vai şi la o oră minusculă în noapte se pare că au remediat într-un final problema. Totuşi, nu înţeleg de ce le-a luat atât de mult şi, în plus, nici măcar scuze publice nu şi-au cerut.

Halal servicii! Şi eu care vroiam să îi laud pentru că nu am avut probleme cu domeniul atâta timp. Sper totuşi să fie singura mică mare gafă din partea lor. happy

BUG Mafia – Cu talpile arse

Ca orice nou angajat, sunt trimisă pentru acel control de rutină. Clinica cu pricina era la mama huciului, undeva între Gara de Nord şi Cora Orhideea, locaţie pe care nu prea o frecventez pentru că nici nu am de ce. Mă rog. Ieri seară, după ce am venit de la servici, l-am luat pe my beloved [ love struck ] de braţ şi am căutat clinica, ca să îmi fie mie mai uşor azi. Evident că ne-a luat  vreo 2 ore să o găsim [era bine plasată pe o străduţă lăturalnică, fără numărul străzii pe ea, fără semne clare că acolo ar fi o clinică], dar am găsit-o big grin more…

Puya – Change

După “Undeva în Balcani”, Puya revine cu o nouă piesă, viitor hit [sper]. Ca de obicei, mesajul piesei este foarte concis şi percutant.


Puya – Change
Asculta mai multe audio Divertisment

Cand te faci mare ai vrea sa fii vedeta
Independeta, super inteligenta
Toata lumea apare la televizor
Se lasa filmati, chiar la ei in dormitor
Oricine poate fi actor ca nu e greu
Trebuie sa abordezi producatoru’ cu tupeu
Spitalu’ de nebuni are o gaura in gard
Ca multi fug si nu stiu cum dracu’ au scapat
Apar in prime-time fac urat dau dramber
Producatorii isi freaca mainile cand se injura de mame
Circul Globus nu are cautare
Ce e la televizor e mult mai tare
Nu iti trebuie talent, iti trebuie o gura mare
Cu cat te faci mai mult de ras, rating-ul sare
Toti sunteti oripiliati
Dar stati, stati, stati
Si va uitati…

Nu vrem in Bora-Bora, vrem uite aici
E un parastas live cu coliva si multi mici
Adu floricele, o sticla de Cola
Lu’ vecina de la trei i-a murit sora
Toata lumea e porno, toti sunt star pe val
Romancele sunt bune, bune si mie in haine imi sar
Iau televizoru’ o sa-l arunc pe geam
M-am saturat de VIP-urile astea puse pe scandal
Bine ai venit in direct cu toate crimele
Invitatul de astazi nu si-a luat pastilele
In timp ce altii ne fura sa-si faca vilele
Tu te uiti la TV, ei muta kilele
Daca maine ar porni un razboi, ar fi penal
Soldatii s-ar uita la a V-a pagina din ziar
Nu o sa oprim nici un raid aerian,
Daca o sa ne atace cand e Inima de Tigan

Bonus:

Desenele copilariei

Aseară butonam televizorul de zor, poate poate găsesc ceva interesant. No luck sad Filme pe care le ştiu şi la care mi se face silă dacă le mai văd, emisiuni de 2 bani, chestii total neinteresante. Ajung totuşi şi la câteva posturi de desene animate, din păcate, subtitrate în română. Unde e farmecul de odinioară al desenelor? Ţin minte că eu aşa am început să învăţ engleza, din cauza desenelor de pe Cartoon Network. Eh.. ce vremuri! happy Nici nu mă mai mir de unde scot puştanii de 5 – 6 ani nişte replici de mă lasă cu gura căscată, pentru că DA, subtitrările în română sunt de toată jena. Nu ştiu cine se ocupă de ele.. dar au probleme maaaari de comunicare şi de limba română în general. more…

Primul loc de munca – primul salar

Până acum câteva zile mă credeam copil în continuare şi aveam o atitudine infantilă în ceea ce priveşte viitorul meu. Aş putea spune că visam frumos şi naiv la o carieră, la o familie, la o casă, un salariu care să-mi satisfacă poftele. Singurele care mă ambiţionau din când în când erau certurile cu părinţii când îmi doream să merg undeva şi fiind dependentă din punct de vedere financiar şi moral de ei, nu puteam merge pentru că nu mă lăsau. Se încăpăţânau fără să-mi ofere argumente valabile şi plauzibile ca să le pot înţelege motivele. Întotdeauna s-au mulţumit să-mi zică: “Nu te lăsăm şi gata! De ce? Pentru că nu vrem!” Probabil şi de frică să nu le aduc contraargumente care să le schimbe decizia. more…