Oricât de greu ți-ar fi, uneori când cineva drag nu vrea să audă, să vadă, sau să învețe, chiar dacă privești cu durere eșecurile vieții sale, nu îți rămâne nimic de făcut decât să-l lași singur să cadă, să învețe să se ridice.
Uneori, oamenii învață să aprecieze pe cei ce-i iubesc numai după ce viața le va da câteva palme usturătoare. Unii oameni trebuie să descopere singuri drumul vieții și să tragă singuri concluziile.
Este cineva pe aici căruia să nu-i placă ciocolata? Dar ciocolata belgiană? Două degețele sus! Oh, nimeni.. mm, asta-i bine 
Căci urmează un articol plin de ciocolată.
Și vă rog eu, nu mâncați laptopul/monitorul/telefonul, mai aveți nevoie de el. Puteți în schimb să intrați aici și să băgați o comandă rapidă 
more…
Hai pur și simplu să fim împreună. Să ne trezim dimineața de la aceeași aromă de cafea. Oricum cele mai frumoase dimineți sunt cele în care știi că cineva abia așteaptă să te trezești și să-ți spună “neața!”. more…
Dacă cineva îți va spune cum să acționezi sau ce să decizi, pune-l în spam și mergi mai departe.
Pentru că nu există altcineva mai bun decât propria părere, propriile gânduri, propriile eșecuri, propria dragoste, propria viață. Punct.
Viața trebuie trăită, nu conjugată la timpul trecut. Ceea ce faci merită tot efortul și riscul, fie că o faci bine, fie că nu.
Text preluat de pe e-mail
Nu o să plâng mereu, mami, când părăsești încăperea. Și istericalele mele de la supermarket se vor încheia în curând.
Nu o să te trezesc mereu, tati, pentru îmbrățișări în timpul nopții. Și, într-o bună zi, îți va lipsi să ai de șters o față plină de ciocolată.
Nu te va mai trezi mereu piciorul meu care te lovește până cazi din pat. Și nu mă vei mai găsi dormind pe perna ta, unde voiai să-ți așezi tu capul.
Nu va trebui mereu să mă duci pe brațe, adormit, până la mașină. Sau purtându-mă în spate pe drum pentru că micile mele piciorușe nu pot umbla atât de departe.
Deci prețuiește fiecare îmbrățișare și amintește-ți-le pe toate pentru că într-o bună zi, mami și tati, nu voi mai fi atât de micuț.
