Se spune că ai noștri copii sunt “mini-noi” în miniatură. Bine, sunt și niște genii cu fețe de îngerași (mai ales după ce fac toate prostiile văzute și nevăzute).
Dar sunt copii și trebuie să experimenteze pe propria piele. Și depinde de noi cum reacționăm întrucât de asta depinde dezvoltarea lor pe viitor. more…
La întoarcerea de la Alba Iulia, înainte de a ajunge la Sebeș, unde eram cazați, am făcut un mic ocol pe lângă Daia Română. Nu mare, ci de vreo 3 km. Nu pot să spun că drumul a ținut în totalitate cu noi, fiind un test de anduranță pentru mașina proaspăt achiziționată (trecut cu brio, evident) dar măcar peisajul final a meritat fiecare efort. more…
Am fost crescută știind ce e ăla “respect”. Am fost învățată să bat la ușă înainte să o deschid. Să salut când intru într-o încăpere. Cunosc cuvintele “te rog” și “mulțumesc” și nu mi-e frică să le folosesc.
Îi respect pe cei în vârstă. Știu să cedez locul atunci când e nevoie. Cunosc însemnătatea cuvintelor “da” și “nu” și nu-mi place să fiu luată peste picior din cauza a ceea ce vreau/nu vreau.
Știu să spun “îmi pare rău” atunci când e nevoie, chiar dacă uneori nu a fost vina mea.
Și, nu în ultimul rând, am fost învățată de mică să mă comport cu cei din jur exact cum mi-aș dori eu să se comporte cu mine. Asta se cheamă “respect”.
Păcat totuși că nu toți au primit aceeași educație de acasă…
