Niciodată un om, o persoană, nu trebuie catalogată după fizic.
Știm bine că suntem doar o carcasă umană peste care anii trec și își lasă amprenta într-o oarecare măsură.
Frumusețea este cel mai trecător lucru din lume iar tot ceea ce contează e sufletul. Acesta rămâne veșnic și trebuie protejat!
Oricât de greu ți-ar fi, uneori când cineva drag nu vrea să audă, să vadă, sau să învețe, chiar dacă privești cu durere eșecurile vieții sale, nu îți rămâne nimic de făcut decât să-l lași singur să cadă, să învețe să se ridice.
Uneori, oamenii învață să aprecieze pe cei ce-i iubesc numai după ce viața le va da câteva palme usturătoare. Unii oameni trebuie să descopere singuri drumul vieții și să tragă singuri concluziile.
Întrucât sunt prizonieri în povestea lor personală.
Toată lumea crede că scopul vieții este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experiențe, amintiri, lucruri și idei ale altora, iar asta e mai mult decât pot duce. Însă își uită propriile vise…
Am citit mai demult o povestioară care m-a pus pe gânduri. Și, mai mult decât atât, aș arăta-o la multă lume care consideră că e bine să judece oamenii “din auzite” sau fără să-i cunoască cu adevărat. more…
