Dredd: Ultima judecată este un film pe care l-am văzut anul trecut la cinema, varianta 3D şi într-o oarecare măsură mi-a plăcut.
Acţiunea se petrece în viitor, în Mega City One – o metropolă de aprox. 400 milioane de oameni – de pe Coasta de Est a Americii, printre puţinele oraşe rămase în picioare după mai multe războaie atomice. Singurii care fac ordine în acest haos urban sunt cei supranumiţi Judecătorii. Cel mai bun dintre ei este Dredd care trebuie să testeze un Judecător începător cu puteri telepatice, Cassandra Anderson.
Misiunea celor doi este să ancheteze o crimă în Peach Treas, un zgârie-nor de 200 etaje, condus de un Ma-Ma şi clanul ei. Aceştia sunt responsabili şi de fabricarea şi vânzarea unui nou drog numit Slo-Mo, aşa că problemele pentru cei doi Judecători încep să apară.
]. Doar posturile de muzică sunt mai de Doamne ajută, exceptând cele care difuzează încontinuu Michael Jackson. Şi când zic “încontinuu” mă refer de dimineaţă până seara şi nu glumesc!
] că nu ştiam chiar toate melodiile vechi că deah, eu abia în `88 m-am născut, de unde să ştiu eu chiar totul? 
Filme pe care le ştiu şi la care mi se face silă dacă le mai văd, emisiuni de 2 bani, chestii total neinteresante. Ajung totuşi şi la câteva posturi de desene animate, din păcate, subtitrate în română. Unde e farmecul de odinioară al desenelor? Ţin minte că eu aşa am început să învăţ engleza, din cauza desenelor de pe Cartoon Network. Eh.. ce vremuri! 
