Sau mai bine zis “primele încercări” Trecerea mea de la Samsung la Nikon este destul de mare dar încerc să descopăr misterele aparatului cu calm şi multă răbdare. Şi pot spune că fac acest lucru de una singură: citind manualul, reviste on-line şi clar urmează şi o carte (fizică sau pdf). Dar astea la timpul lor Până una alta, câteva fotografii cu “modelul” meu preferat: Ace (şi aşa că urmează ziua lui în curând).
Archive for » noiembrie, 2012 «
După nebunia cu Black Friday, iată că duminică după-masa am primit un telefon de la băieţii de la F64 – deci s-au mişcat repede cu comenzile. Aparatul nostru D-SLR Nikon D3200 era gata pregătit pentru ridicare luni dimineaţa. Cu alte cuvinte, mă pun cu burta pe cărţi/reviste foto/site-uri şi încep să butonez noua jucărie
Sunt sigură că are multe secrete ascunse, multe butoane ce mă vor ajuta să surprind cei 24.2 MP cât mai bine în toate pozele. Mulţumesc prietenilor ce mi-au dat următorul sfat funny: “Fotograful de nuntă perfect e un mix între ninja şi stalker. După nuntă, îţi prezintă 2.000 de fotografii fără să-ţi aminteşti să-l fi văzut“. Nu cred că voi ajunge chiar în acest stadiu, dar cine ştie
Să-l stăpânim sănătoşi!
La iniţiativa domnişoarei Sandra Clipea vă voi povesti astăzi cum am primit eu, acum vreo 24 anişori, prenumele de Sînziana Elena.
Era o modă în perioada comunistă: primul copil născut al familiei trebuia să poarte prenumele bunicilor/străbunicilor/rudelor apropiate, etc. Ei bine, spre norocul meu, mai am un frate Aşa că această “modă” nu a mai putut fi aplicată şi pe mine, kinderul care avea să vină la 10 ani diferenţă (tot în aceeaşi perioadă comunistă).
Şi uite aşa, la sfârşit de mai ’88, ai mei părinţi erau puşi în faţa unei noi decizii: Ce nume să-i punem fetei? Mama, orgolioasă din fire: Odorul trebuie să poarte numele meu -> Elena (în plus, tocmai trecuse sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena). Săracul tată, având deja o soră, o cumnată şi o soţie cu acelaşi nume: Dar dragă, o să vă încurc..!
Şi uite aşa, al meu tată a luat la puricat calendarul ortodox în căutarea unui nou nume. Şi l-a găsit: 24 iunie – Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul aka Drăgaica aka Sînzienele. Cum Drăgaica nu i-a plăcut cum suna, mi-a ales al doilea nume: Sînziana (cu î din i, da? Că aşa era gramatica pe vremea aia)
Fericit, merge şi scoate certificatul de naştere pe care scria frumos prenumele de: Sînziana Elena, născută pe 30 mai 1988. Nu ştiu reacţia mamei la vederea certificatului, dar probabil şi-a dat seama că asta e, bărbatul trebuia să aibă dreptate/facă cum vrea el
Pe la începutul verii, am fost invitaţi la un botez “în familie”. După ce am ajuns acasă, în Suceava, am participat la botezul micuţului, ne-am îmbarcat din nou şi am pornit către petrecerea “de după”.
Sunt o mică fană a tocăniţelor (de orice fel) aşa că într-o seară m-am hotărât să mă pun pe treabă Ce a ieşit, nu prea a rămas pentru mai mult de 2 zile.
Ingrediente:
- 1 kg cartofi făinoşi
- 4 fire de cabanos (sau cârnaţi, după preferinţe)
- 1 ceapă
- 1 ardei gras
- foi de dafin, boia, sare, piper, alte condimente