Primul loc de munca – primul salar

Până acum câteva zile mă credeam copil în continuare şi aveam o atitudine infantilă în ceea ce priveşte viitorul meu. Aş putea spune că visam frumos şi naiv la o carieră, la o familie, la o casă, un salariu care să-mi satisfacă poftele. Singurele care mă ambiţionau din când în când erau certurile cu părinţii când îmi doream să merg undeva şi fiind dependentă din punct de vedere financiar şi moral de ei, nu puteam merge pentru că nu mă lăsau. Se încăpăţânau fără să-mi ofere argumente valabile şi plauzibile ca să le pot înţelege motivele. Întotdeauna s-au mulţumit să-mi zică: “Nu te lăsăm şi gata! De ce? Pentru că nu vrem!” Probabil şi de frică să nu le aduc contraargumente care să le schimbe decizia.

A venit totuşi şi timpul meu: am vrut să devin independentă din punct de vedere financiar şi  să mai fac un mic pas pe drumul spre împlinirea idealurilor mele.

Primul motiv pentru care am decis să mă angajez [chiar şi part time pe perioada verii] a fost independenţa financiară şi o data cu ea sper că voi avea şi mai multă libertate din partea părinţilor mei. Libertate în sensul de încredere în capacităţile şi forţele mele, în puterea mea de decizie, în instinctul meu. Nu îmi place să depind de nimeni, să fiu o povară pe capul cuiva, o grijă în plus. Deşi ştiu că părinţii mei nu m-au considerat o povară, sunt de părere că a venit timpul să “zbor din cuib” alături de persoana iubită, să fiu pe picioarele mele şi la casa mea, chiar dacă, momentan, e pe numele altcuiva.
Al doilea motiv trebuie să recunosc că a fost beneficiul personal. Cine nu-şi doreşte să-şi satisfacă toate capriciile, să le facă celor dragi cadouri? Azi am primit primul salariu. Deja mă gândesc cum o să-mi cheltui primii bani câştigaţi din munca mea. De aici încolo va începe un drum greu pentru mine, dar nu imposibil, pentru că nu sunt nici prima şi nici ultima care îl parcurge. Vreau să trag din greu la început ca să pot sta relaxată şi să mă pot bucura de roadele muncii mele mai târziu.