SuZy: colţişorul meu de lume

La Multi Ani!!

Articol scris de prieteni dragi şi apropiaţi a lui Suzy

Profit de faptul că posesoarea blogului nu este în localitate şi, sper eu, nu va avea conexiune la internet măcar astăzi, şi o voi bârfi puţin. Ştiu că va face urât când va citi prima frază pentru că mereu a avut concepţia „aici nu se afişează nimic personal” dar cu siguranţă îi va trece supărarea până la citirea în întregime a articolului.

Luna mai e probabil cea mai plină din viaţa ei, onomastice, zile de naştere, dar cu toate acestea le face faţă cu brio. Şi ce e mai frumos, cu fiecare an ce trece, devine din ce în ce mai frumoasă. Nimeni, dar absolut nimeni nu îi dă vârsta pe care o are, iar pentru o femeie cred că e cel mai frumos cadou pe care i-l oferi.

Pe Sînziana (pentru prieteni – Suzy) am cunoscut-o în clasa a 9-a, într-o excursie la Curtea de Argeş ce îmi va rămâne mereu întipărită în memorie. În cei 7 ani de când o cunosc a rămas exact ca în prima zi când am făcut cunoştinţă: veselă, zâmbăreaţă, mereu te ajută cu sfaturi sau cu o mână de ajutor şi nu în ultimul rand, un om cu care poţi discuta orice, oricând. Nici nu mă mai mir că mai toţi băieţii de atunci erau cu ochii pe ea şi încercau pe cât posibil să intre în vorbă. Acuma e exact la fel doar că atât inima ei cât şi ochişorii îi sunt aţintiţi doar spre o anumită persoană.

Eu (Alexandra) mi-am ales întotdeauna prietenii pe anumite criterii, cel puţin la început. Ea a spart toate aceste criterii şi a devenit repejor prima persoană la care apelam oricând. Şi, spre bucuria mea, întotdeauna mă ajuta, fie iarnă, fie vară, fie dimineaţă, fie chiar ore minuscule în noapte. Să nu mai spun cum m-am simţit când mama mea începea să mă întrebe aproape zilnic: “Dar ce mai face colega ta?” “Dar când mai vine pe la tine?” “Dar i-am făcut clătite cu brânză, cum să i le trimit?” Deci da, a reuşit să intre în inima mamei mele mai ceva decât sora mea.

Anii au trecut, am intrat la facultate dar prietenia noastră a rămas. Şi chiar dacă săptămâna trecută a terminat oficial facultatea, a reuşit să îşi facă timp zilele trecute să mă vadă şi pe mine cu “diploma în dinţi”. Pozele care mi le-a făcut au ieşit incredibil, nu mă aşteptam să îi dau aparatul meu profi pe mână şi ea să aibă aşa un talent. Ceea ce îmi demonstrează încă o dată că în viaţă trebuie mereu să înveţi lucruri noi, chiar şi pe propria piele, iar ea chiar are răbdarea şi calmul necesar de a învăţa. Iată, încă două calităţi de care nu ştiaţi, cel puţin cei ce citesc acest blog de puţin timp.

În caz că nu v-aţi prins până acum, astăzi este ziua ei de naştere. Un geamăn încăpăţânat a reuşit să dea ochii cu lumea din jur şi acum, după 22 ani, se uită înapoi cu drag la toate realizările sale. Viitorul sună bine pentru ea, tânăra absolventă, care a reuşit să aibă în viaţă aproape tot ce îşi doreşte. În caz că i-a mai scăpat câte ceva, sunt sigură că în anii ce vor urma, alături de cel drag ei, va ajunge să-şi îndeplinească toate dorinţele. Ce pot să-i urez eu? Să-şi urmeze instinctul şi toate, dar absolut toate visele, să devină realizabile la doar o clipitură distanţă. Ce puteţi să-i uraţi voi, cititori ai blogului? Ce vă lasă inimioara. Cred că astăzi va accepta şi înjurături (în caz că există) :-)