Ştiţi reclama aia interzisă de CNA, nu? Cea cu pufuleţii Gusto? Ei bine, eu am devenit fana lor 
Poate că reclama a fost puţin deplasată, dar gustul lor îmi aduce aminte de copilărie. Şi ce e mai drăguţ [aici probabil se axează pe copii] au în fiecare pungă câte o jucărie surpriză. Până acum nu am găsit nicio dublură şi credeţi-mă că îi pap la greu. Ieri, în schimb, am dat peste o jucărioară care îmi place şi pe care n-o dau neam! 
Aseară butonam televizorul de zor, poate poate găsesc ceva interesant. No luck 
Filme pe care le ştiu şi la care mi se face silă dacă le mai văd, emisiuni de 2 bani, chestii total neinteresante. Ajung totuşi şi la câteva posturi de desene animate, din păcate, subtitrate în română. Unde e farmecul de odinioară al desenelor? Ţin minte că eu aşa am început să învăţ engleza, din cauza desenelor de pe Cartoon Network. Eh.. ce vremuri! Nici nu mă mai mir de unde scot puştanii de 5 – 6 ani nişte replici de mă lasă cu gura căscată, pentru că DA, subtitrările în română sunt de toată jena. Nu ştiu cine se ocupă de ele.. dar au probleme maaaari de comunicare şi de limba română în general. more…
Întotdeauna m-am bucurat atunci când, după ani şi ani, mă mai întâlneam cu câte un fost coleg de generală sau chiar un vecin plecat prin alte cartiere/oraşe/ţări. Bine, sentimentul e şi reciproc.
Azi am primit vestea că vecinica mea scumpă şi dragă cu care am copilărit ceva ani buni revine în România sâmbătă. Me happy Şi nu sunt fericită doar pentru că o s-o reîntâlnesc, ci sunt veselă că ne vom reuni din nou toată gaşca de la bloc. Mi-e dor de serile de film [nu ştiu cum se făceau că majoritatea erau horror 
], mi-e dor de zilele cînd jucam tenis/volei/cărţi/darts/monopoly în faţa blocului de dimineaţă până târziu în noapte.. mi-e dor de tot.. dar mă resemnez când mă gândesc că nu mai suntem copii.. şi nu mai putem face chiar toate nebuniile care ne trec prin cap.
Oh well, life goes on.. Creştem, ne maturizăm, dar niciodată nu ne uităm rădăcinile!
The best way to keep your friends is not to give them away.
Care e perioada cea mai frumoasă a vieţii, când nu ai griji şi probleme? Copilăria!
Ce poate fi mai frumos decât să fii un copil? Mie mi-a plăcut perioada când am fost copil [deşi şi acum mai sunt răsfăţată ca un kinder, dar asta e partea a doua de acum ]. E drept că atunci îmi doream să “mă fac mare”, însă acum.. ce n-aş da să fiu din nou mic.. Dar deah, timpul trece şi viaţa merge înainte!
Astăzi este 1 iunie şi vreau să urez un sincer LA MULŢI ANI! tuturor celor care sunt sau se simt copii.
Un copil poate oricând să înveţe un adult 3 lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce îşi doreşte.
Paul Coelho
Nu scriu postul acesta doar pentru că se apropie 8 Martie ci pentru că macăr odată în viaţă merit să mă bucur şi eu şi să mă mândresc că sunt femeie.
Aşa m-a făcut mama mea, aşa m-a crescut şi aşa voi rămâne mereu. Mai întâi un copil, mai apoi o domnişoară, doamnă, femeie… şi probabil mai încolo din nou copil, când o să trăiesc prin ochii viitorilor copii, sau poate.. la bătrâneţe voi trăi a doua copilărie.. niciodată nu se ştie.
Sunt mândră că sunt femeie, mă bucur de tot ce e mai bun în viaţa asta scurtă şi grea. Învăţ să fac din orice lucru ceva minunat care să îmi aducă zâmbetul pe buze, învăţ să îi ţin cât mai aproape pe cei dragi şi învăţ să uit lucrurile neplăcute şi să trec cu bine peste toate hopurile vieţii.
