Întotdeauna m-am bucurat atunci când, după ani şi ani, mă mai întâlneam cu câte un fost coleg de generală sau chiar un vecin plecat prin alte cartiere/oraşe/ţări. Bine, sentimentul e şi reciproc.
Azi am primit vestea că vecinica mea scumpă şi dragă cu care am copilărit ceva ani buni revine în România sâmbătă. Me happy 
Şi nu sunt fericită doar pentru că o s-o reîntâlnesc, ci sunt veselă că ne vom reuni din nou toată gaşca de la bloc. Mi-e dor de serile de film [nu ştiu cum se făceau că majoritatea erau horror 
], mi-e dor de zilele cînd jucam tenis/volei/cărţi/darts/monopoly în faţa blocului de dimineaţă până târziu în noapte.. mi-e dor de tot.. dar mă resemnez când mă gândesc că nu mai suntem copii.. şi nu mai putem face chiar toate nebuniile care ne trec prin cap.
Oh well, life goes on.. Creştem, ne maturizăm, dar niciodată nu ne uităm rădăcinile!
The best way to keep your friends is not to give them away.
[…] Am spus-o şi o să o mai spun: Mă bucur de fiecare dată când mă întâlnesc cu vreun fost coleg sau vreun vecin plecat peste mări şi ţări. E cea mai mare bucurie pe care o pot avea. […]