Tag-Archive for » Ganduri «

Ganduri de mamica

  1. Nu-ți cunoști limitele răbdării până nu ai copii.
  2. Începând din pruncie, copiii vor descoperi acele limite și te vor împinge dincolo de ele cu fiecare ocazie.
  3. Când copiii ajung la vârsta de un an, e ca și cum ai petrece mult timp lângă un om beat. Trebuie să-i ții să nu cadă. Se lovesc de tot felul de chestii. Plâng și râd necontrolat.

Oh well, life goes on and it’s fun with kids big grin

Ganduri de Craciun

Nu dă anunțuri în ziare și nici nu strigă în gura mare. Dar dacă vrei să-i întinzi o mână de ajutor, o acceptă cu mare bucurie. Pentru că așa e el, bun și generos, și îi place să facă pe toată lumea fericită.

Ei bine, o fi el Moș Crăciun, dar nu se sfiește să admită că mai are și probleme. Că în unele locuri nu prea ajunge și că pe alții nu i-a vizitat de mult. Dar speră să-ți aduci aminte de bucuria care te cuprindea atunci când, copil fiind, găseai sub brad cadourile acelea frumos împachetate. În care îți punea fix ce-ți doreai cel mai mult. Și mai speră că a reușit să-ți sădească în suflet bucuria de a dărui și de a-i face fericiți și pe ceilalți. 

Și că, de bună voie și nesilit de nimeni, în aceste zile speciale, o să-ți amintești să fii bun și generos. Cum ar veni, să te transformi într-unul din spiridușii Moșului.

Ce zici, îl ajuți? 🎅

Self thoughts :)

  • doarexistaZâmbesc, pentru că pot!
  • Nu mă las învinsă de probleme pentru că nu vreau!
  • Sunt o persoană copilăroasă pentru că aşa-mi place! big grin
  • Sunt matură atunci când e nevoie pentru că aşa-mi cere viaţa.
  • Sunt respectuoasă cu cine mă respectă!
  • Sunt indiferentă cu cine mă jigneşte!

And this in not all, because you cannot know or be like me happy

Sa-l scriu, sa nu-l scriu?

Încerc să scriu acest articol de pe la ora 19. Şi tot îl scriu, şi tot şterg, şi tot scriu altceva, şi iar şterg.. şi mă enervez că blogul meu se vede cam ciudat de pe un iphone şi tot aşa. Găsesc mereu scuze de a nu termina ce am de spus.

Găsesc mereu scuze şi vinovaţi pentru problemele mele. Dar niciodată nu spun de la început că “DA frate, ţi-am greşit, dă-mi în cap!” Bine, sunt momente când chiar am dreptate şi lupt pentru asta dar şi momente când o iau razna şi deranjez sau chiar supăr multe persoane din jur. Îmi dau seama de greşeală, mi-o recunosc dar când unui om îi greşeşti, trebuie să lupţi mult ca să îi demonstrezi că vrei şi încerci să te schimbi.

Faci promisiuni. Şi pentru ce? Când următoarea dată iar o dai în bară din aceleaşi motive. Oare omul căruia îi greşeşti nu se va sătura o dată şi o dată de promisiunile tale în vânt?

Mi-am adus aminte de chestiile astea astăzi când am fost luată pe sus de o prietenă şi am plecat la un “girls night out“. Nu vă gândiţi la prostii! Am avut parte de saună, puţin masaj şi puţină linişte cu gândurile noastre, mă rog, ale mele, că ale mele îs mai aiurite. Ne-am liniştit, i-am urat “de bine” moşuleţului care ne-a ras partea stânga faţă a maşinii [semaforul e pentru negrii d`ooh!] în timp ce veneam înspre salon şi am început să depănăm amintiri. Evident că eu am fost obiectivul principal, pentru că vrând nevrând m-am schimbat puţin de cum eram acum 3 ani.

Cum poţi învăţa un om, care acum 5 ani se închidea în sine când avea probleme şi încerca totul pe cont propriu [deşi nu-i reuşea tot timpul], după vreo 2 ani a reuşit să se exteriorizeze [vă zic eu, să ţineţi o ură în voi vă macină mai rău decât dacă a-ţi spune-o] şi acum să-l reînveţi să-şi ţină problemele pentru el? Dacă ştiţi cum, just say it happy

Un bun prieten de-al meu, care m-a “botezat” tweety îmi repeta mereu că eram mereu veselă, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu pusă pe şotii şi din cauza asta semănam cu micul canar. Din păcate, se pare că micul tweety a cam îmbătrânit şi i-a cam pierit cheful. Vreau totuşi să cred că e doar o bătrâneţe de moment şi că atunci când se va înzdrăveni îmi va da din nou cheful de viaţă.

Până când “tizul” meu se va înzdrăveni complet, îmi cer din timp scuze pentru eventualele neplăceri create de atitudinea mea, probabil uneori caracterizată a fi infantilă. Deşi, trebuie să recunoaşteţi, am dat dovadă de maturitate scriind aceste rânduri pe care oricum pluteau în aer dacă vor fi sau nu publicate happy

P.S.: Ultimele scuze erau în avans, chiar dacă voi greşi sau nu cu ceva. Ştiu, simplele cuvinte nu fac mare brânză însă gestul..