Întrucât sunt prizonieri în povestea lor personală.
Toată lumea crede că scopul vieții este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experiențe, amintiri, lucruri și idei ale altora, iar asta e mai mult decât pot duce. Însă își uită propriile vise…
Acum câteva luni am fost în Croația, în vacanță, și v-am povestit deja una alta. Ei bine, una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am e legată de un detaliu atât de mic încât majoritatea oamenilor nici nu l-ar fi luat în seamă. more…
E așa frumoasă, inocentă și simplă viața văzută prin ochii unui copil! Îți aduci aminte ce plăcut era să te uiți la povești la diapozitiv, să asculți colinde la pick-up, să ronțăi biscuiți cu miere sau griș cu lapte, să simți miros de portocale și cozonac în ajun de Crăciun? Și lista amintirilor poate continua 
more…
Mi-e dor să fiu copil. Să plâng atunci când mă doare genunchiul, nu inima. Să mă îngrijorez pentru lecția de la școală, nu cea pe care mi-o dă viața. Să nu cunosc valoarea banului și stresul ce apare când facturile trebuie plătite.
Să mă mulțumesc cu ce am, iar singurul lucru pe care mi-l doresc să fie o păpușă nouă. Să cred în vise și că totul e posibil.
Să râd mai mult, cu poftă, zgomotos. Să nu îmi pese de părerea oamenilor. Mi-e dor să nu țin cont de trecerea timpului, să mă bucur de fiecare moment și să nu fiu grăbită. Obișnuiam să ne întrecem cu ceilalți copii la alergat. Acum, alergăm singuri spre nicăieri…
Știu că sună ciudat să scriu mai întâi articole despre nuntă și apoi, hop!, unul despre cererea în căsătorie. Doar că atunci când ai o viață atât de activă în offline, partea online rămâne mereu pe al doilea loc. more…
