Sa-l scriu, sa nu-l scriu?

Încerc să scriu acest articol de pe la ora 19. Şi tot îl scriu, şi tot şterg, şi tot scriu altceva, şi iar şterg.. şi mă enervez că blogul meu se vede cam ciudat de pe un iphone şi tot aşa. Găsesc mereu scuze de a nu termina ce am de spus.

Găsesc mereu scuze şi vinovaţi pentru problemele mele. Dar niciodată nu spun de la început că “DA frate, ţi-am greşit, dă-mi în cap!” Bine, sunt momente când chiar am dreptate şi lupt pentru asta dar şi momente când o iau razna şi deranjez sau chiar supăr multe persoane din jur. Îmi dau seama de greşeală, mi-o recunosc dar când unui om îi greşeşti, trebuie să lupţi mult ca să îi demonstrezi că vrei şi încerci să te schimbi.

Faci promisiuni. Şi pentru ce? Când următoarea dată iar o dai în bară din aceleaşi motive. Oare omul căruia îi greşeşti nu se va sătura o dată şi o dată de promisiunile tale în vânt?

Mi-am adus aminte de chestiile astea astăzi când am fost luată pe sus de o prietenă şi am plecat la un “girls night out“. Nu vă gândiţi la prostii! Am avut parte de saună, puţin masaj şi puţină linişte cu gândurile noastre, mă rog, ale mele, că ale mele îs mai aiurite. Ne-am liniştit, i-am urat “de bine” moşuleţului care ne-a ras partea stânga faţă a maşinii [semaforul e pentru negrii d`ooh!] în timp ce veneam înspre salon şi am început să depănăm amintiri. Evident că eu am fost obiectivul principal, pentru că vrând nevrând m-am schimbat puţin de cum eram acum 3 ani.

Cum poţi învăţa un om, care acum 5 ani se închidea în sine când avea probleme şi încerca totul pe cont propriu [deşi nu-i reuşea tot timpul], după vreo 2 ani a reuşit să se exteriorizeze [vă zic eu, să ţineţi o ură în voi vă macină mai rău decât dacă a-ţi spune-o] şi acum să-l reînveţi să-şi ţină problemele pentru el? Dacă ştiţi cum, just say it happy

Un bun prieten de-al meu, care m-a “botezat” tweety îmi repeta mereu că eram mereu veselă, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu pusă pe şotii şi din cauza asta semănam cu micul canar. Din păcate, se pare că micul tweety a cam îmbătrânit şi i-a cam pierit cheful. Vreau totuşi să cred că e doar o bătrâneţe de moment şi că atunci când se va înzdrăveni îmi va da din nou cheful de viaţă.

Până când “tizul” meu se va înzdrăveni complet, îmi cer din timp scuze pentru eventualele neplăceri create de atitudinea mea, probabil uneori caracterizată a fi infantilă. Deşi, trebuie să recunoaşteţi, am dat dovadă de maturitate scriind aceste rânduri pe care oricum pluteau în aer dacă vor fi sau nu publicate happy

P.S.: Ultimele scuze erau în avans, chiar dacă voi greşi sau nu cu ceva. Ştiu, simplele cuvinte nu fac mare brânză însă gestul..

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
3 Comentarii
  1. alina spune:

    Atat am sa zic : cateodata e bine sa fii egoist,sa arunci cuvintele si sa spui ce te macina. happy

    RăspundeRăspunde
  2. seba spune:

    tweety zici ai?…big grin imi suna cunoscuta persoana…

    te-ai schimbat suzy, mult, cel putin ultima data cand ne-am intalnit noi doi, fata-n fata, se vedea deja schimbarea….acum…nu stiu, a mai trecut o vreme, poate se observa mai tare, chestie care e valabila celor ce iti stiu si reminescientele din trecut…
    insa, asa cum se zice, tot raul e spre bine!
    tu te inchideai in tine, atunci cand nu aveai incredere in cei din jur, dar asta disparea, de tot sau partial, atunci cand langa tine era o persoana care iti inspira sau in care aveai incredere ca e ok…chestie testata si verificat on my own asstongue
    chiar sunt curios ce face si cum e tweety/zusi acum…dar nu mess sau pe blog…ci acolo, langa ea…langa cei din jurul ei…

    anyway, ca sa nu ma intind ca hemingway, sper ca ai ramas la fel de vesela si de pusa pe sotii asa cum te stiam…

    RăspundeRăspunde
  3. Raluca spune:

    seba: nu stiu ce intelegi tu prin schimbare, cu mine cel putin e aceeasi fire vesela si deschisa (cu mici exceptii). Si ma pot declara o persoana cu care intra in contact, nu chiar zilnic, dar de vreo 4 ori pe luna tot. Pentru mine cel putin a ramas aceeasi fata cu tricoul galben, mereu vesela si mereu pe picior de plecare: ba prin padure, ba prin centru, ba pe la cetate, n-are stare o clipa (De la Kimy ti se trage, recunoaste big grin ). Ma bucur enorm pentru ea cand aud ca iar s-a intalnit cu vreun vecin plecat din oras sau tara, poate si pentru ca eu nu dedic atata timp cat dedica ea prietenilor dragi.
    Sfat pentru toti care o cunosc: tine-ti-o aproape, e o fata de milioane! kiss

    P.S.: cred ca cel care ii cunoaste cel mai bine trairile actuale e prietenul. Ar trebui sa ne zica totusi si noua reteta succesului ca de prea multe ori i-am vazut atat de fericiti tongue

    RăspundeRăspunde
Comentezi

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>