E ciudat să mă uit prin arhiva blogului şi văd cum în fiecare an, vrând nevrând, am scris un articol în această zi. Sau mă rog, anul trecut a fost scris de altcineva (fără ştirea mea) dar nu m-am supărat. Important e că această zi, ca şi acum mulţi ani, atât pentru mine cât şi pentru cei din jurul meu, e una destul de însemnată.
Vă mulţumesc din suflet pentru toate mesajele ce au curs deja pe diferite căi (verbale sau internet) dar abia de la ora 14:10, ora la care mă sună şi părinţii mei (
) mă pot considera cu adevărat trecută în noul prag al vârstei, respectiv 23 ani. În acea zi de 30 mai, la acea oră am dat ochii cu viaţa şi l-am bucurat (sau nu) pe fratele meu cu o soră.
De atunci, mă pot considera un geamăn convins: nu o să-mi înşir calităţile sau defectele zodiei dar tot ce este scris aici se adevereşte. Nu vreau să mă laud sau să laud pe cineva, dar vreau să cred că datorită unor calităţi am reuşit să ajung unde sunt acum, să lucrez într-un domeniu în care n-am crezut că voi avea vreodată vreo tangenţă dar care îmi place şi mă ţine în suspans de dimineaţă până la plecare. 
Anul trecut, la absolvire, profesorii mei ne întrebau: “cum vă vedeţi peste 10 ani?” Sincer, nu ştiu, dar vrea să cred că voi continua pe aceeaşi pantă ascendentă, pe toate planurile, ca şi până acum. Prefer să mă gândesc la viitorul apropiat decât să-mi fac planuri cu x ani înainte. You never know what can happen!
PS: Chiar dacă trec anii, tot un kid voi ramâne, tot îndrăgostită de tweety şi de culoarea albastră, şi evident, tot in love. Deci, voi rămâne la fel, cross my heart! 
