Tag-Archive for » prieteni «

Sa-l scriu, sa nu-l scriu?

Încerc să scriu acest articol de pe la ora 19. Şi tot îl scriu, şi tot şterg, şi tot scriu altceva, şi iar şterg.. şi mă enervez că blogul meu se vede cam ciudat de pe un iphone şi tot aşa. Găsesc mereu scuze de a nu termina ce am de spus.

Găsesc mereu scuze şi vinovaţi pentru problemele mele. Dar niciodată nu spun de la început că “DA frate, ţi-am greşit, dă-mi în cap!” Bine, sunt momente când chiar am dreptate şi lupt pentru asta dar şi momente când o iau razna şi deranjez sau chiar supăr multe persoane din jur. Îmi dau seama de greşeală, mi-o recunosc dar când unui om îi greşeşti, trebuie să lupţi mult ca să îi demonstrezi că vrei şi încerci să te schimbi.

Faci promisiuni. Şi pentru ce? Când următoarea dată iar o dai în bară din aceleaşi motive. Oare omul căruia îi greşeşti nu se va sătura o dată şi o dată de promisiunile tale în vânt?

Mi-am adus aminte de chestiile astea astăzi când am fost luată pe sus de o prietenă şi am plecat la un “girls night out“. Nu vă gândiţi la prostii! Am avut parte de saună, puţin masaj şi puţină linişte cu gândurile noastre, mă rog, ale mele, că ale mele îs mai aiurite. Ne-am liniştit, i-am urat “de bine” moşuleţului care ne-a ras partea stânga faţă a maşinii [semaforul e pentru negrii d`ooh!] în timp ce veneam înspre salon şi am început să depănăm amintiri. Evident că eu am fost obiectivul principal, pentru că vrând nevrând m-am schimbat puţin de cum eram acum 3 ani.

Cum poţi învăţa un om, care acum 5 ani se închidea în sine când avea probleme şi încerca totul pe cont propriu [deşi nu-i reuşea tot timpul], după vreo 2 ani a reuşit să se exteriorizeze [vă zic eu, să ţineţi o ură în voi vă macină mai rău decât dacă a-ţi spune-o] şi acum să-l reînveţi să-şi ţină problemele pentru el? Dacă ştiţi cum, just say it happy

Un bun prieten de-al meu, care m-a “botezat” tweety îmi repeta mereu că eram mereu veselă, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu pusă pe şotii şi din cauza asta semănam cu micul canar. Din păcate, se pare că micul tweety a cam îmbătrânit şi i-a cam pierit cheful. Vreau totuşi să cred că e doar o bătrâneţe de moment şi că atunci când se va înzdrăveni îmi va da din nou cheful de viaţă.

Până când “tizul” meu se va înzdrăveni complet, îmi cer din timp scuze pentru eventualele neplăceri create de atitudinea mea, probabil uneori caracterizată a fi infantilă. Deşi, trebuie să recunoaşteţi, am dat dovadă de maturitate scriind aceste rânduri pe care oricum pluteau în aer dacă vor fi sau nu publicate happy

P.S.: Ultimele scuze erau în avans, chiar dacă voi greşi sau nu cu ceva. Ştiu, simplele cuvinte nu fac mare brânză însă gestul..

Si cand se intoarce roata..

Se spune că în perioada asta ar trebui să fim mai buni, să ne acceptăm greşelile din timpul anului, etc etc. Dar ce te faci când cineva îţi trimite link-uri în care tu, cel care ţi-ai susţinut o dată un vis, eşti făcut în toate felurile? Mai poţi ierta un asemenea om? Eu NU! Să vă exemplific: scriam acuma un an de zile despre un anumit tip care făcea BMW-ul o maşină de ţărani, el fiind posesor de Fiat Linea. Să vă arăt ameninţările şi cuvintele urâte la adresa mea şi a prietenilor care îmi susţineau ideea? Hai, că merită să vă arăt adevărata lui FAŢĂ!

Poate treceam cu vederea la tot ce mi s-a spus dar: “Alt caz concret al unui FOST amic, căruia i s-a urcat la cap marca asta, l-a găsit o pitzipoancă proastă şi i-a zis că dacă o are pe ea nu mai are nevoie de prieteni. Cât avea Clio tipa nu s-a uitat la el” Cum îndrăzneşti să spui aşa ceva?? Cu ce drept, mai ales că nu e adevărat! Ar trebui să încep şi eu acuma să mă iau de soţia ta, să o fac în halul ăsta?? Asta a fost picătura care a umplut paharul. Îi mulţumesc lui Cosmin care mi-a arătat acel link pe ClubFiat.ro.

Pentru posesorii de Fiat şi nu numai, haideţi să vă arăt ce om este acel Diomet, care acum un an îşi lăuda maşina [a se vedea pozele de mai sus], să vă arăt cele 2 [sau mai multe] feţe ale lui:

fiat

Am făcut print-screen ca să nu credeţi că vă spun cai verzi pe pereţi. Ce demonstrează asta? Toate ameninţările, toate cuvintele urâte la adresa mea şi a prietenilor, tot “pupatul în cur” a Fiat-ul.. cred că vă puteţi da singuri cu părerea winking

P.S.: BMW-ul abia a împlinit, acum 2 luni, 1 anişor de zile de când se află în posesia noastră. Eu şi prietenul, în schimb, avem 2 ani de când suntem împreună şi ne iubim love struck După calcule destul de simple se poate deduce că eram cu el încă dinainte de a avea BMW-ul. Asta ca să vă demonstrez cât de mincinos poate fi!

Recomandare film: You got served (2004)

Mă uitam zilele trecute pe blogului lui Nica, pe care n-a mai scris de multişoară vreme.. sper totuşi să recupereze. Şi uitându-mă eu aşa mi-am adus aminte de trecut, de generală, de dans, de “trupa” de dans [dacă îi puteam spune aşa], de zilele în care repetam paşii de ne ieşeau pe ochi, de căzăturile şi loviturile pe care ni le făceam pe propria piele, dar cu toate astea ne plăcea şi am dus trupa vreun an, până am plecat fiecare pe la alte licee, alte oraşe. Mi-a plăcut dansul la nebunie, păcat că nu mai am timpul necesar de a-l mai practica. Şi nu mă refer la dansul care se practică prin discoteci, ci la street dance, pentru că asta am învăţat.

more…

Old times.. old friends

Am spus-o şi o să o mai spun: Mă bucur de fiecare dată când mă întâlnesc cu vreun fost coleg sau vreun vecin plecat peste mări şi ţări. E cea mai mare bucurie pe care o pot avea.

more…

Concediu la mare

Şi am plecat! Gata! O săptămână fără traficul de Bucureşti, fără trezitul de dimineaţă [teoretic], o săptămână petrecută împreună cu nişte prieteni foooarte buni din Suceava, pe litoralul Mării Negre. more…