Concediu la mare

Şi am plecat! Gata! O săptămână fără traficul de Bucureşti, fără trezitul de dimineaţă [teoretic], o săptămână petrecută împreună cu nişte prieteni foooarte buni din Suceava, pe litoralul Mării Negre.

Probabil o să ziceţi că drumul Bucureşti – Constanţa îl face aproape fiecare bucureştean în week-end. Ei bine, noi [a se citi “nu ne încadrăm în titulatura de bucureşteni“] am făcut un mic “ocol” şi prin Suceava. Aşa că miercurea seara, după 6 – 7 ore de servici, ne-am îmbarcat în tren şi am pornit spre Sv. Cu ocazia asta am luat-o şi pe EA, adică preferata mea cea neagră, sau mai pe româneşte, maşinuţa. Şi ea trebuie să vadă marea, nu? Joi seara, împreună cu alte 2 familii, am pornit spre mare. Mi-a sărit somnul instantaneu când am auzit că trebuie să o fac pe-a copilotul, dar nah. Ca să nu mai zic că l-am stresat pe EL [] cu chestii gen: “vezi că i-am pierdut pe ceilalţi”, “vezi că Dănuţ a greşit drumul la intersecţie, trebuia în cealaltă parte. Hai să-i sunăm.” Am văzut cu ocazia asta şi oraşe mult mai “maltratate” în materie de drum decât Suceava [Brăila ar fi un exemplu] şi binenţeles am urat numai de bine doamnei Udrea cu ale ei idei pentru turismul românesc. Cum să chemi străinii la noi în ţară când avem nişte drumuri pline de gropi: eviţi una, intri în două mai mari. Ce-i drept, a fost o probă de foc pentru maşinuţă, trecută cu brio, evident. Trăiască tehnologia germană! Am admirat răsăritul, cei drept nu am reuşit să îi fac poze, nu vroiam să deranjez şoferul. Dar las` că o să-l văd la mare.

Pe la ora 10, joi dimineaţă, am ajuns şi noi în Neptun, căci aici aveam cazarea. Ne-am luat în primire camerele, ne-am dus bagajelele, am lăsat maşinuţele să se odihnească şi să se bronzeze [ciudat, 2 din cele 3 maşini erau negre, deci s-au bronzat de dinainte ] şi am plecat în recunoaştere prin oraş: unde putem mânca, unde găsim un magazin non-stop, aşa, pentru cunoştinţa noastră în caz de ceva. Pe la vreo 4 după-masa, m-a “ajutat” al meu să  fac cunoştinţă cu marea, în cei 21 de ani ai mei. Mai pe scurt, mi-am primit “botez” pentru prima dată în mare. Cu ocazia asta am păpat destulă sare, cam cât pentru un an, şi m-am speriat de dimensiunile mării [cel puţin din punctul meu piticot de vedere] dar în rest a fost ok.

Mă aşteptam să văd mizerie pe plajă şi în apă, aşa cum se plâng majoritatea oamenilor, dar spre mirarea mea plaja era destul de curată, exceptând mucurile de ţigară, iar marea destul de liniştită, limpede, curată şi rece, fără alge sau alte bâzdâgănii. Am încercat să mă bronzez, dar fiind albă ca laptele, mai am mult de muncit. În schimb, m-am bălăcit destul de mult prin mare, fiind luată de multe ori de valurile mari care veneau şi mă acopereau cu totul. Deah, mi-a luat ceva timp până să învâţ să sar când vine un val şi, mai ales, să-mi ţin respiraţia la timp, nu atunci când sunt deja în apă. But it was fun!

Am făcut fotografii, am filmat răsăritul, ne-am filmat pe noi bălăcindu-ne, am avut parte şi de câteva servicii nu tocmai plăcute pe unele terase.. dar toate într-un post viitor.