Am spus-o şi o să o mai spun: Mă bucur de fiecare dată când mă întâlnesc cu vreun fost coleg sau vreun vecin plecat peste mări şi ţări. E cea mai mare bucurie pe care o pot avea.
Ieri seară făcea curăţenie prin cameră şi am dat peste o agendă veeeche şi uitată de timp. Era de prin clasa a 8-a, perioadă în care încă nu era la modă Messenger-ul şi alte programe asemănătoare. Ştiu că exact prin acea perioadă ne făceam “id-urile” de mess, ne dădeam add, etc. Eram încă în faza de testare aşa că nu aveam prea mulţi acces la chestiile astea.
În acea agendă de care ziceam am găsit câteva id-uri a unor colegi de generală pe care nu i-am mai văzut de ani buni. Şi am zis să încerc să văd dacă mai sunt valabile acele adrese. Happy me, au fost! Chiar mai înainte am terminat de vorbit cu o foarte bună colegă şi vecină în acelaşi timp, dar cu care nu m-am mai văzut de mai bine de 5 ani. Am absolvit licee separate iar cu facultatea, ea a plecat în Bucureşti, eu am rămas în Suceava. Am depănat amintiri, ne-am adus aminte de năzbâtiile pe care le făceam şi pentru care ne primeam urechiala de la dirigintă, dar, cu toate astea, tot cea mai bună clasă din toată şcoala am rămas şi cu notele cele mai mari de la examenul de capacitate
Mă bucur enorm că am reuşit să dau peste aceşti minunaţi prieteni şi abia aştept să reuşim să ne întâlnim şi face 2 face.
True friendship is like a pretty flower, worn close to the heart.. Never gets withered by age but gets more beautiful with time..