Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la Tweety îmi aduc aminte de toate năzbâtiile mele. Nu de alta, dar Tweety e de fapt una dintre poreclele mele 
Ei bine, de la Tweety şi până la Twitter nu a fost decât un pas.
Un pas ce tocmai l-am făcut. Oficial, de astăzi mă găsiţi şi via Twitter. Neoficial, îmi bat capul de vreo 4 zile să nu-mi prind urechile cu totul pe acolo.
De ce? Probabil pentru că merită acest bloguşor, de nici măcar 2 ani, şi mai multă atenţie. Atât din partea mea [care m-am apucat să scriu cel puţin un post per zi] cât şi din partea cititorilor, care s-au înmulţit considerabil în ultima perioadă. Asta nu poate decât să mă bucure şi să-mi demonstreze că pot! Că vorbele mele ajung mai departe de sfera pe care mi-am propus-o la început. And it makes me so proud! 
Între timp, dacă mă citeşti şi dacă te faci şi tu follower de SuZy am să o iau ca pe o favoare personală. Nu de alta, dar nu-mi place să vorbesc de una singură la pereţi
