Anul trecut, prin decembrie, a apărut [teoretic] un fel de continuarea a filmului cu acelaşi nume din 1982. Practic, încă nu am văzut primul film, dar din câte am înţeles acum e cam aceeaşi poveste doar că în varianta 3D.
Revenind, am fost şi am văzut Tron: Legacy, varianta 3D. Filmul a mai avut şi părţi 2D, dar per total chiar a fost interesant, începând cu acţiunea şi terminând cu efectele speciale.
Zilele trecute am fost şi am văzut Ultimul războinic al aerului (The Last Airbender), varianta 3D. Filmul a fost interesant doar că finalul a fost neaşteptat. Sau mai bine zis, sigur va mai avea o continuare.
În vremurile de demult, lumea era împărţită în 4 naţiuni cu puteri egale: Tribul Apei, Regatul Pământului, Poporul Focului şi Nomazii Aerului. Au trăit în pace mii de ani, până când Poporul Focului au început războiul. Singurul care putea să aducă pacea era Aang, un băieţel de 12 ani, poreclit Avatarul întrucât putea controla toate cele 4 elemente. Însă Aang a dispărut exact când era mai mare nevoie de el.
Aseară am făcut şi noi o vizită până în Bucureşti Mall şi ne-am oprit direct la Multiplex 
Motivul: Avatar, varianta 3D. Recunosc că am fost mai mult decât nerăbdătoare văzând câteva secvenţe de ceva vreme. Pot spune că aşteptarea a fost pe deplin satisfăcută şi recomand filmul, de preferabil la cinema în varianta 3D sau IMAX.
De obicei, primul film e “the best”. Al doilea deja e o continuare a primei părţi. De la a treia parte în colo, filmele deja devin de-a dreptul booooring. Asta de obicei se întâmplă în general la filmele cu mai multe continuări. Nu acelaşi lucru îl pot afirma şi în cazul ICE AGE 3: DAWN OF THE DINOSAURS. Toate 3 părţile au farmecul lor şi fiecare a adus mereu în prim plan ceva nou.
Filmul e super tare şi merită să îl vedeţi la cinema, în format 3D. Noi [me, my darling şi un prieten bun] am fost aseară şi l-am văzut la Multiplex. Sala a fost plină până la refuz de persoane de toate vârstele, de la pişpirei până la tineri şi persoane mai în vârstă.
Efectul 3D a fost foarte tare, mai ales când personajele erau în prim plan. Erau momente când mi se părea că mamutul era chiar în faţa mea, sau frunzele care se scuturau din copaci îmi cădeau mie în poală.
Povestea e simplă. Sid, neastâmpărat de obicei, iar se bagă în belele, de data asta având dorinţa arzătoare de a fi “mamă”. Astfel se pricopseşte, din greşeală, cu 3 pui de Tyranosaurus Rex. Prietenii lui: mamutul Manny, tigrul Diego şi mai nou Elli, Buck, Eddie şi Scratee au uitat de alte griji şi s-au aventurat în salvarea lui Sid. Veveriţa Scrat se află şi de această dată în căutarea prea iubitei sale ghinde, dar de data asta îl vedem îndrăgostit şi de altcineva, sau mă rog, aproximativ îndrăgostit [i se aplică vorba aia: “prima dragoste nu se uită niciodată” 
]. Filmul are happy end, like usual, şi în scenă mai apare un personaj: mamuţica [a.k.a. o femelă mamut mai mică] numită Peaches. Sper să o văd în varianta 4 când o să crească mai mărişoară
