SuZy: colţişorul meu de lume

Tatăl a venit acasă și i-a găsit pe fiii săi, îmbrăcați în pijamale, jucându-se în nisipul din curte. În casă era o dezordine de nedescris.

Într-o cameră, televizorul urla pe postul de desene animate, iar pe jos erau împrăștiate jucării și haine. În bucătărie, chiuveta era plină cu vase nespălate. Mâncarea era împrăștiată pe masă iar ușa frigiderului era larg deschisă.
Tatăl urcă scările în grabă, călcând peste jucării și haine împrăștiate peste tot, căutându-și soția. De sub ușa de la baie ieșea apă. Intrând în baie, observă că robinetele nu erau închise și peste tot era apă.

În dormitor și-a găsit soția în pat, citind o carte. Ea s-a uitat la el și zâmbind a întrebat cum a fost ziua de lucru. El s-a uitat mirat la ea și a întrebat: “ce s-a întâmplat aici?”. Ea a zâmbit din nou și i-a răspuns: “știi cum în fiecare zi te întorceai acasă și mă întrebai ce am făcut toată ziua, căci nu se vede nimic?”. “Da” răspunse soțul. “Ei bine, astăzi n-am făcut nimic și se vede”.

“Ce-ai făcut toată ziua?” este o întrebare specifică multor oameni, femei și bărbați deopotrivă. Rareori ne gândim cât de mult trudesc mamele/soțiile pentru ceea ce “nu se vede”, iar aprecierile pot veni prea târziu sau chiar deloc. Să ne gândim totuși la această întâmplare data viitoare când considerăm că soțiile/mamele noastre au stat degeaba toată ziua.