Where are my cookies? – part 2

Continui seria peripeţiilor cu vecinii de dedesubtul meu făcând o mică precizare: eu NU spăl rufele la ora 22 noaptea, NU aspir şi nici NU trântesc chestii prin casă. De ce? Simplu! Am mai stat în acest bloc, alt etaj, cu totul alţi vecini sub noi care în doi ani de zile nu au venit niciodată să se plângă de noi şi/sau la asociaţie şi/sau la proprietari. Am totuşi bun simţ şi consider că ştiu limitele unui trai în înţelegere la bloc. În schimb, faptul că mi se aduc acuzaţii nefondate fără a mi se demonstra (şi mai ales, fără a mă cunoaşte), asta mă deranjează la culme!

Revin în seara aceasta cu cea de-a doua scrisoare primită de la vecinii de dedesubt, în a doua mea săptămână de trăit aici (bine, exceptând cele 9 ore de la servici + 7-8 ore somn -> calculaţi voi cam cât mai stau acasă )

Analiză pe text:

• acelaşi început de scrisoare, cu mii de scuze dar fără a se semna de această dată. Având în vedere că am făcut pe detectivul să aflu dacă şi alţii de pe palier au primit aşa ceva în poştă, ce credeţi că am aflat: unii vecini nici măcar nu ştiau că e cineva în apartamentul nostru. Mă repet, un apartament nou în care ne-am mutat de acum 2 săptămâni! Cam cât de silenţioşi putem fi, hm?
• “De 4 ani de zile, dvs. aveţi de lucru doar noaptea” – eu încă consider că această femeie (întrucât e o EA cea care ne scrie) ori confundă persoanele, ori are probleme cu ţinerea de minte, ori are o problemă cu zgomotul în general şi vrea să găsească un ţap ispăşitor. Pare rău, nu vom fi noi aceia! Dintr-o matematică destul de simplă: 4 ani cât insinuează ea este o perioadă mai lungă faţă 2 săptămâni cât avem noi. Restul.. Dumnezeu cu mila!
• “dvs. începeţi activitatea după orele 22 până.. ” – îmi pare rău că am chef să mă uit la filme porno la ora aia şi să fac videochat pentru un ban în plus (sunt ironică!). Frate, nu-mi spui mie ce să fac şi la ce ore! Dacă aş da muzica la maxim şi m-aş uita la tv cu sonorul la maxim ca o babă surdă, poate aş mai zice. Dar aşa, nu-mi faci tu program mie, în propria mea casă, la ce oră să stau la laptop, la ce oră să fac baie, la ce oră să mă culc! Sau poate o avea tanti vreo ţeavă secretă la mine în cameră şi la fiecare click de mouse se aude cu ecou la ea, mai ştii?
• “să auzim lătrat şi alergături” – asta e cea mai tare! Deci, ca să o susţin pe tanti – vă prezint motanul meu hibrid care latră -> ACE! Eu când îi spun că trebuie să facă HAM, nu mă crede şi vine şi mă muşcă, zici că l-aş înjura Nu mai continui povestea cu lătratul, deja mi se pare prea hilar şi destul de absurd şi îmi menţin ideea că ea confundă apartamentele.
• “vom apela la organele indrituite (??) să asigure liniştea şi ordinea” – din ce ştiu eu de la juriştii firmei unde lucrez, dacă poliţia este chemată şi se constată că a fost o alarmă falsă, cel care primeşte amenda este cel care i-a chemat. Din punctul meu de vedere, având în vedere că nu am făcut absolut nimic din ce mi s-a transmis prin scrisori, i-aş invita şi înăuntru

Mai sunt câteva zile din această săptămână şi apoi urmează alta, a treia. Sunt curioasă, în a treia scrisoare ce va mai declara? Că am soneria la telefon prea tare, că se aude prea tare când primesc un mail, că parchez prea aproape de gard şi copilul ei (dacă există) nu are cum să se caţăre pe gard, what next?

Mi s-a spus în nenumărate rânduri că (virgulă) cu proştii n-ai ce să faci decât să-i ignori. Bine, ignor, dar puneţi-vă totuşi în locul meu şi spuneţi-mi până când?! Doamna este puţin mai în vârstă, nu este tocmai de 25 ani, ci mai degrabă 35+, înţeleg că timp de 4 ani de zile (de când s-a dat în folosinţă blocul) nu a avut pe nimeni deasupra ei, dar totuşi.. nu aşa se procedează: ai o problemă cu cineva, vii şi o rezolvi personal, nu prin scrisori şi mai ales fără dovezi! Mai precizez că nu e nici problema mea sau a vecinului de deasupra sau a celui de la ultimul etaj că blocul este făcut.. ca pe vremea noastră: se aude orice cui care îl bate vecinul de la scara vecină. M-am mai plâns eu de bormaşina-fantomă din bloc şi fără rezultat.