Where are my cookies? – part 1

Later edit: Să ne înţelegem, eu NU spăl rufe la 22 noaptea, NU aspir şi nici nu am chef să fac pic de curăţenie de luni-vineri la ora 19 când ajung acasă după 9 ore de muncă. Asta e o simplă precizare, în caz că nu m-am făcut prea bine înţeleasă mai jos.

În ultima perioadă am cam dispărut subit din scena online -> twitter or blog. Ştiu, n-a fost frumos din partea mea şi nu, nu m-au sechestrat colegii la muncă 24/7

Pot spune doar că am terminat anul 2013 cu un maaare cadou de la Moş (unul din ei, sau mai mulţi, nu mi-am dat încă seama) – un frumos apartament nou nouţ într-un complex rezidenţial din Bucureşti. Povestea lui este destul de lungă şi obositoare, nu vreau să intru în detalii referitoare la “cum se mişcă funcţionarii din bănci”, “nu cunoaştem noile reglementări/proceduri”, “am uitat să vă mai cerem x acte”, “mai trebuie să plătiţi z taxe”, etc. etc. întrucât nu are rost. Ce a fost, a fost. Ei bine, ce urmează.. deja a început să fie amuzant

În cazul în care sunteţi fani ai serialelor americane, cred că ştiţi că e o tradiţie la ei ca noii veniţi să fie întâmpinaţi cu prăjituri de către cei mai vechi din cartier. Ei bine, la nici o săptămână de la prima noapte oficială în noul apartament am primit o “frumoasă” scrisoare în poştă, vedeţi mai jos. Şi nu, nu erau prăjituri

Şi acum puţină analiză pe text, vă rog:

• noi apartamentul l-am văzut, prima dată, prin august. Ce avea tanti de sub noi lipit de dulapul din balcon (de care precizează ea) – un anunţ mare în care scria “să nu se mai arunce mucuri de ţigară în balcon” (am să scotocesc prin telefoane să găsesc şi acea poză). Asta în condiţiile în care NU a mai locuit nimeni înaintea noastră acolo. În plus, vi se pare că eu aş fi o fumătoare înrăită care nu poate trăi fără tutun nici când ies pe balcon? Guess what, suntem nefumători – ambii amândoi. Bine, şi motanul
• Aspirat covor – n-am. Trântit scaune – n-am loc de masă în bucătăria open space -> n-am nici scaune. Spălat cu maşina – really? O maşină de ultima generaţie, producţie 2013, care dacă face întrecere cu o muscă pierde garantat… siiiigur ea face tot zgomotul din casa mea.
• Ora 22, în casa mea, cică n-am voie să fac treburi casnice. Pentru o tanti care ştie tot ce mişcă în scară (believe me, am încercat să discutăm pe cale amiabilă) de la “vecinii de lângă dvs fumează în balconul de la dormitor”, “vecinii de lângă mine fumează la hotă” – aş invita-o să vină ea să-mi facă curat în casă până în ora 22.
• “Copilul meu trebuie să..” – 1. mi-e milă de săracul copil, la propriu. 2. nu am ajuns să fiu bătaia de joc a nici unei tanti schizofrenică ce consideră că orice gâză beată ce îi intră în casă şi orice vârf de bormaşină provine de la mine din casă.

Eu sunt o geamănă foarte calmă dar aşa ceva, într-un bloc de locuinţe -> în civilizaţie, nu pot să înghit. Şi dacă consideraţi că asta e tot ce am primit de la ea, think again vor mai urma şi alte peripeţii ale noastre, ca proaspăt proprietari, stay tuned!