În fiecare decembrie, de mai bine de 5 ani, avem un sărbătorit în familie. E mic, negru, iubăreţ şi uneori nebunatic 
Dar oricâte năzbâtii ne-ar face, aceşti ochişori verzi şi nevinovaţi nu îi poţi certa. Pentru că ei îţi întâmpină privirea somnoroasă de dimineaţă şi tot ei te urmăresc de cum intri în casă, seara. Şi mai ales, aceşti ochişori împreună cu mieunat “cerşetorului” îţi dau de ştire, în fiecare vineri că e timpul pentru conservăăăă! 
Toată luna decembrie am un sărbătorit în casă: e mic, cuminte, curat, matinal şi nu în ultimul rând, negru Ace împlineşte anul acesta 2 anişori de când a sa mamă l-a adus pe lume împreună cu frăţiorul său (care e şi el bine mersi la o altă familie adoptivă).
Doi ani în care ne-a demonstrat ce înseamnă prietenia unui patruped, doi ani de când ne iubeşte (pe unii îi şi pupă) aşa cum ştie el mai bine, doi ani de când mă trezeşte în fiecare dimineaţă pentru ca nu cumva să întârzii la servici. 
Pentru că unii cititori m-au mai întrebat de soarta lui (miiiiiiaaaaau – zise Ace aka mulţumesc!) vă las mai jos o galerie cu câteva poze din ultimul an, nu de alta dar e fooooarte fotogenic.
