Tag-Archive for » respect «

Cat de nesimtiti/rai pot fi unii – part 2

Da` ce repede se mai aprind unii oameni de nici nu o să vă vină să credeţi. Am avut parte în seara asta de o discuţie foarte drăguţă cu cineva care l-a deranjat articolul anterior. Cât de tare? Ahh.. destul, o să vedeţi imediat. Nu am de gând să cenzurez numele sau ceva pentru că nu pot să accept un asemenea limbaj.

more…

Recomandare film: You got served (2004)

Mă uitam zilele trecute pe blogului lui Nica, pe care n-a mai scris de multişoară vreme.. sper totuşi să recupereze. Şi uitându-mă eu aşa mi-am adus aminte de trecut, de generală, de dans, de “trupa” de dans [dacă îi puteam spune aşa], de zilele în care repetam paşii de ne ieşeau pe ochi, de căzăturile şi loviturile pe care ni le făceam pe propria piele, dar cu toate astea ne plăcea şi am dus trupa vreun an, până am plecat fiecare pe la alte licee, alte oraşe. Mi-a plăcut dansul la nebunie, păcat că nu mai am timpul necesar de a-l mai practica. Şi nu mă refer la dansul care se practică prin discoteci, ci la street dance, pentru că asta am învăţat.

more…

Un sfarsit, dar un nou inceput :)

whatcha doinE ciudat cum unii oameni te etichetează imediat atunci când pleci pentru câteva luni pentru pentru a lucra în alt oraş decât cel natal.

Ţi se pune o “etichetă” pe care scrie “a uitat de unde a plecat” fără să ştie câte zile ai stat închis în casă pentru că nu aveai cu cine ieşi în oraş, câte săptămâni ţi-au trebuit ca să te obişnuieşti cu colegii de la servici sau oamenii din jurul tău. Dar ei nuuu, ei cred că i-ai lăsat pe toţi de acasă pentru că acolo ţi-e bine. Nimănui nu e bine departe de casă! asta s-o ştiţi de la mine.

În 3 luni de zile, m-am maturizat cât pentru 3 ani. Am avut un şoc extraordinar când am ajuns pentru prima dată acasă [“acasă” din Bucureşti] şi a trebuit să-mi fac singură de mâncare, şi nu doar pentru mine. Deah, mama nu mai era aici, era doar vocea ei la telefon care îmi zicea grijulie: “nu uita de aia!”, “fă aia!”.

Ca să nu mai zic de şocul pe care l-am avut când am intrat pentru prima dată în bancă, unde am avut un fel de interviu cu Gina L. Îmi venea să nu-mi mai las prietenul să plece, mă simţeam de parcă mă duceam singură în gura lupului. Ce am făcut, ce n-am făcut, am trecut de mini-interviu şi am ajuns într-o cameră enormă cu o mulţime de oameni noi. Nu cunoşteam pe nimeni, eram singură împotriva tuturor.. Tiptil, tiptil, am prins curaj şi am început să interacţionez. Ciudat, nimeni nu se comporta mai diferit faţă de mine pentru că eram din Suceava [din ce circulă pe net şi se poate vedea şi prin atitudinea unora, unii bucureşteni nu prea îi agrează pe cei din “provincie“].

hugsNiciodată în cele 3 luni de zile nu am auzit o vorbă rea adresată celor care nu erau din Bucureşti şi asta nu poate decât să mă bucure. De ce? Pentru că mi-am dat seama că am dat peste nişte oameni deosebiţi, care nu fac niciun fel de discriminare. Oameni care m-au tratat cu respect, care m-au învăţat câte ceva din tainele bancare, care încă mă mai primesc cu braţele deschise de fiecare dată când mai ajung prin Bucureşti. Nu pot decât să le mulţumesc pentru încrederea pe care au avut-o/o au în mine şi pentru faptul că au reuşit, fără să-şi dea seama, să mă mai maturizeze puţin.

În aceste 3 luni am învăţat, de fapt şi de drept, ce înseamnă viaţa cu adevărat, ce înseamnă să nu ai părinţii lângă tine pentru a-ţi arăta calea dreaptă, şi mai ales, ce înseamnă respectul şi iubirea pentru cel de lângă mine. Da, tot ce am păţit/învăţat acum, am pus ca o cărămidă la temelia pe care ne-am creat-o, eu şi EL [ love struck ], care ne va ajuta cu siguranţă şi pe viitor.

Mulţumesc oamenilor minunaţi de la Libra [sper să citiţi asta happy ] şi prietenului pentru tot sprijinul pe care mi l-au dat pentru a încerca să-mi fac un viitor pentru viaţa mea.

P.S.: De abia acuma am simţit pe pielea mea ceea ce fosta mea colegă de liceu originară din Republica Moldova, Tania, îmi povestea cu lacrimi în ochi: “Pentru a reuşi în viaţă e nevoie de sacrificii. Şi cel mai dureros sacrificiu e cel să fii departe de casă!

Batranii din ziua de azi

Am revenit din concediu, unfortunately.

Am revenit la nebunia din Bucureşti, la trezitul matinal [mă rog, pentru mine ora 10 e matinal], alergatul prin staţiile de metrou [Victoriei în special] ca să ajung hăăăt în partea cealaltă a staţiei. Mă mir că încă nu mi-am rupt gâtul pe tocuri că deah, una bucată don`şoară într-o bancă trebuie să arate bine/elegant, nu? batting eyelashes more…

“Vrei respect, învaţă să respecţi”

Prin pelerinajele mele cu ajutorul telecomenzii prin tembelizor televizor, aseară pe la vreo 2 dimineaţa, mi-a răsunat în urechiuşe vocile cunoscute a celor de la Paraziţii. Mi-au captat ca de obicei atenţia prin versurile binecunoscute care, vrînd nevrînd, te mai învaţă câte ceva despre viaţă (şi aici nu mă refer la înjurături).

Vrei bani, banii n-o sa cada degeaba din cer
Vrei prieteni, invata sa vorbesti sincer
Vrei respect, invata sa respecti
Sa oferi, tre sa meriti tot ce ai
Sa castigi, nu sa ceri

Ai 17 ani, incepi sa intri in ritm
Iti iei palme din plin
Incepi sa crezi in destin
Totul e un chin
Parca rupt din alt film
Si nu-ti mai vine asa usor sa ai incredere totala in straini
Oamenii sunt mult mai caini decat cainii
In cursa pt faima te sfasie rechinii
Esti slab , nu incerca sa pari dur , nu cersi
Nu fura de la parinti , nu-ti trada prietenii
Lumea e plina de profeti ,
De comunisiti si lopioti
O sa te invete ca nu toti sunt genii si ca tu nu poti
E selectie naturala , cel puternic invinge
Si succesul nemeritat rapid se stinge
Ai zice ca e simplu sa te urci pe scena
Si ca poti sa fugi si fugi la prima migrena
Ca ti-e permis sa admiti sa bagi in vena
Si cineva tre sa-ti rezolve tie orice problema

Vrei bani, banii n-o sa cada degeaba din cer
Vrei prieteni, invata sa vorbesti sincer
Vrei respect, invata sa respecti
Sa oferi, tre sa meriti tot ce ai
Sa castigi, nu sa ceri

Nu-ti dori bani, faima, putere, respect
Daca ai varsta la care nu esti in stare sa Le tii piept
Iti bagi in vena sa fii in trend
Bagi pastile cu efect efervescent
Te crezi cool, evident
Prin cluburi de noapte
Te rupi in talente
Bagabontii te impart intre ei
Ca si pe alte zdrente
Unde ti-e capu ?
Nu te uiti c-arati ca dracu
Te-ai distrus de nu te mai recunoaste nici tac-tu
Problemele apar
Toti cei din jur se ascund
Prieteni nu mai ai k i-ai uitat de mult
Ai tai nu te mai vor tie ti-e dor de casa
Totul s-a intors impotriva ta si nimanui nu-i pasa
Traiesti ca-ntr-o celula rece , cu regrete
Unde soare apare doar daca-l desenezi pe perete
Viata te-a tratat intocmai
Ca p-un cobai
si te-ai dus
“bai bai b ba bai”
O mana te mangaie
O voce calda te trezeste
A fost doar un vis urat
Hey ai 17 , zambeste

Vrei bani, banii n-o sa cada degeaba din cer
Vrei prieteni, invata sa vorbesti sincer
Vrei respect, invata sa respecti
Sa oferi, tre sa meriti tot ce ai
Sa castigi, nu sa cerï

După ce am deschis chinuit şi ochişorii buimaci de somn, observ în tot videoclipul cifra 17. What is that? Vreo cifră magică din basme de care eu nu ştiam?? Azi dimineaţă mi-am primit răspunsul de la o scumpă colegă: “E un serial marfă de pe Prima, duminică la ora 10 seara“. Aham.. ok.. as you say.. O să îmi clătesc şi eu ochişorii numai aşa de probă, să văd dacă e atât de “marfă” pe cât se spune tongue Till then.. mă mulţumesc doar cu trailer-ul big grin