Tag-Archive for » life goes on «

Days like this..

There are going to be days when you won’t have the energy to get out of bed. There are going to be days when you’re going to want to give up – give up on love, life or job. The thing is.. you’re not allowed to give up! You were given a life and you’re supposed to live it!

The truth is the seventy or eighty years that you’re given isn’t enough to do the things you’re supposed to do. Sure, you’re gonna hit a few bumps along the way, but you’ve got to pick yourself up and move on.

Life is unpredictable and things might not always work the way you want them to, but that’s no reason to give up. You’re here for a reason and someday when you’re not expecting it, you’re going to discover your reason for being here. And when that does happen, your life will never be the same again!

Un fleac! Ne-a ciuruit! :)

Articol scris de Alexandra Elena M.

După cum probabil ştiţi deja, prin minunata metropolă americană – New York – a mai trecut un uragan. Nu e nici primul, şi clar nu va fi nici ultimul. Din păcate pentru mine, a fost primul pe care l-am prins de când sunt pe aici. Trebuia să fiu plecată pe celălalt ţărm al Americii într-o mici-vacanţă dar guess what.. s-au anulat zborurile sad (Suzy, nu ai citit această frază, da?). S-au închis aeroporturile, s-a declarat stare de alertă maximă, s-a evacuat populaţia, cine nu a vrut să fie evacuat – s-a baricadat bine în casă (la ce case au ăştia.. mă mir că nu sunt luate cu totul pe sus la primul vânt mai puternic..).

Şi uite aşa, fără curent (deah, noi am  plătit factura, dar încă nu s-a inventat curentul wireless pentru asemenea momente big grin ), fără internet (God bless AT&T & iPhone in this time!), cu frigiderul plin (stai la coadă mai mult de 5 min? Ia gândeşte-te cum e să stai 3 ore..), cu multe provizii de apă (m-am gândit şi la varianta să trag un tub de pe balcon până în casă laughing ), cu geamurile baricadate cu scânduri (ca în filme când vin turcii să ne cotropească..), cu muuuulte rugăciuni spuse în gând, cu multe pături şi adăpostindu-ne pe unde am putut (cadă, masă de bucătărie, grinzi de susţinere, etc.) am trecut cu bine şi peste misterioasa/ul Sandy.

Ce a lăsat în urmă.. se va reface cu greu, dar se va reface că aşa sunt americanii. Astăzi a fost “calmul de după furtună”, străzile pustii, oraşul plin de viaţă acum semăna cu unul părăsit de soartă. Gaze avem, apă potabilă la robinete am primit de dimineaţă – semn că Sandy nu a fost foarte însetat(ă), căldură nu avem dar încă e acceptabil la 15 grade ziua/1o grade noaptea. Deah, e toamnă şi la noi.

În Manhattan te poţi plimba cu bărcuţa, toate străzile sunt inundate, eu acum vă scriu din Brooklyn unde lucrurile au mai revenit la normal. Vestitul metrou newyorkez încă face bâlbâdâc şi nu prea văd semne de a se repune pe picioare underground-ul şi garniturile. Evident, ca şi în Bucureşti, este un adevărat haos fără metrou, ţinând cont că de mâine (aka azi la voi) oamenii vor reveni la munci. (sau cel puţin aşa se speră)

Life goes on iar americanii ştiu să pună în aplicare acest îndemn.

P.S.: Suzy, Statuia Libertăţii e încă la locul ei, e puternică şi ştie să ţină piept intemperiilor (nu se ascunde ca în poză tongue ).