Prima dorinţă pe care o aveam în acest post s-a îndeplinit.. într-un final.
Ce-i drept, după multe peripeţii [uitat dosar acasă, trezit frăţior din somn la 10 dimineaţa pentru a-mi aduce dosarul, îngheţat de frig aproape 5 ore în minunatul ger al Bobotezei] am primit acea chestie numită permis de conducere. Cadouaşul ăsta mic, rozaliu cu mov, cu hologramă şi, evident, “model al Uniunii Europene” l-am ridicat ieri. Mai trebuie să precizez cam cât de fericită sunt? 
Mulţumiri:
- Prietenului – pentru susţinerea morală şi fizică
- Cătălin – un instructor de nota 11
- familiei
- prietenilor şi colegilor
P.S.: Nu am avut încă timp să ud permisul [că cică aşa-i regula] şi da, dau vina pe sesiune 
Dar promit solemn, cu mâna pe inimă, că voi bea câte ceva, aşa.. simbolic, cu fiecare persoană care m-a susţinut.
