Prima dorinţă pe care o aveam în acest post s-a îndeplinit.. într-un final.
Ce-i drept, după multe peripeţii [uitat dosar acasă, trezit frăţior din somn la 10 dimineaţa pentru a-mi aduce dosarul, îngheţat de frig aproape 5 ore în minunatul ger al Bobotezei] am primit acea chestie numită permis de conducere. Cadouaşul ăsta mic, rozaliu cu mov, cu hologramă şi, evident, “model al Uniunii Europene” l-am ridicat ieri. Mai trebuie să precizez cam cât de fericită sunt?
Mulţumiri:
- Prietenului – pentru susţinerea morală şi fizică
- Cătălin – un instructor de nota 11
- familiei
- prietenilor şi colegilor
P.S.: Nu am avut încă timp să ud permisul [că cică aşa-i regula] şi da, dau vina pe sesiune Dar promit solemn, cu mâna pe inimă, că voi bea câte ceva, aşa.. simbolic, cu fiecare persoană care m-a susţinut.
@ Grapefruits: eu ma rog sa nu bea permisul mai mult decat mine
SOFERITAAAAAAAA!!!!
Chiar asteptam ziua cand o sa te vad la volanul masinutei personale (care sper ca va fi BMW
)
Iar cu bautul, eu prefer sa imi trimiti un suc de ala pe mail, stii tu de care
@ Alexu: Nu stiu daca prima masinuta va fi chiar BMW, dar oricum prin zona
[…] de când am permis. Cu Poliţia Rutieră m-am mai întâlnit, dar nu când eram eu la volan. Acuma, în schimb, am […]
[…] şi eu o întrebare. De fapt mă cam roade de la o perioadă, mai exact de când am devenit şoferită şi am mai avut câteva accidente [minore!] la activ. Deah, omul […]
[…] am permis de conducere de ceva timp dar asta nu înseamnă că sunt șoferiță înrăită. Ba din contră, locul din […]