Fără alte cuvinte.. Odihnească-se în pace!
Archive for the Category »Ganduri «
29
dec. 2012
În acest an de Crăciun am vrut să mergem pe plaiurile natale, în Bucovina noastră dragă şi plină de zăpadă. Ce-i drept, am fost întâmpinaţi de fooooarte multă zăpadă, tot drumul făcut pe E85 – Bucureşti-Suceava am văzut doar alb de jur împrejur.
Cu toate acestea am ajuns întregi şi pregătiţi de înfulecat mâncărurile tradiţionale pregătite de cei dragi nouă. Mă bucur de fiecare sărbătoare în sânul familiei, dar şi alături de prieteni dragi (de peste mări şi ţări) şi de foşti colegi de facultate/liceu cu care ţin legătura în permanenţă.
Category: Album foto, Ganduri, Suceava
3 Comments
03
aug. 2012
Oficial, sunt în concediu. Neoficial, bagaje + somn + multe ore pe drum. Cu toate astea, cine o să se lăfăie câteva zile în locaţia de mai jos? 
Ne reauzim peste câteva zile. Să nu mă daţi dispărută (să nu văd internet şi telefon în faţa ochilor! Doar soare, mare, plajă..)
Category: Ganduri, Hoinar prin lume, SuZy & my boy :x
One Comment
20
mai 2012
Eu lucrez într-o zonă destul de liniştită (dar totuşi aglomerată) a oraşului. Şi, de obicei, fac cam 45 min. cu maşina de la servici până acasă. Ei bine, zilele trecute, când au început ploile în Bucureşti, am reuşit “performanţa” de a face 500 m în 40 min. bară la bară! De ce? Simplu, bucureştenii îşi folosesc maşina pe post de umbrelă.
Acest lucru nu l-am descoperit acum, ci mai de mult şi de fiecare dată e la fel: cum dau doi-trei stropi de ploaie, cum iese lumea cu maşina în oraş. Aşa, de fun. Am încercat să găsesc o explicaţie dar sincer nu am reuşit. Mi se pare ciudat, oare vor oamenii să-ţi spele gratuit maşina şi de asta o scot din parcare doar când plouă? 
Category: Bucuresti, Ganduri
Leave a Comment
31
oct. 2011
Unii mă cunosc ca şi Alexandra, unii ca Alex, alţii ca “aia care a plecat peste mări şi ţări” (unii ar mai adăuga şi partea “şi a uitat de unde a plecat” – ceea ce nu e adevărat 
), dar în general sunt EU: o fată simplă, dintr-o familie simplă, care s-a născut şi crescut în Suceava. Dar cum uneori viaţa e al naibii, a trebuit să-mi iau avântul spre zări mai… profitabile. Chiar şi aşa, am rămas la fel – sau cel puţin aşa zic oamenii care m-au revăzut în vară trecută acasă.
Anyway, eu vroiam să filozofez în seara asta dimineaţa asta (note to self: Alex, când scrii pe un blog din România, cască ochii mai bine la ceas, unii poate dorm la ora asta ) legat de nişte discuţii luuuuuungi avute cu stăpâna blogului. N-am nimic cu ea, n-am să-i fac reclamă negativă (Doamne Fereşte!) dar de fiecare dată mă nimeresc să vorbesc cu ea doar atunci când e supărată. Acuma sincer, JUR că n-am puteri telepatice, dar chiar aşa îmi nimeream momentul de vorbit cu ea..
În seara asta, mi-a zis o chestie care m-a pus pe gânduri: “dacă nu ai puteri telepatice, atunci să te consider îngerul meu păzitor?” Yes, this I love/like, you can now call me Angel
Just for fact, un înger nu trebuie neapărat să-l simţi, să-l vezi, ci doar să ştii că există cineva care nu te va lăsa niciodată singur, chiar şi în momentele cele mai dificile. Ştiu că seamănă cu definiţia dată la ora de Religie, dar hai totuşi să ne gândim că putem avea îngeri păzitori chiar şi aici, printre noi, pe Pământ. Lângă fiecare dintre noi există un cineva care ne va iubi mereu, ne va fi alături mereu chiar dacă, în sinea noastră, ştim că am greşit teribil şi că nimeni, niciodată, nu ne va mai da o a doua şansă. Guess what? Întotdeauna va exista cineva gata să ne ierte şi pentru a mia oară, gata să încerce să-ţi deschidă ochii după ce te-ai dat de n ori cu capul de pragul de sus, gata să-şi întoarcă pentru a nşpea mia oară obrazul ca să-l loveşti până ce te calmezi. Şi ştii ce? Am încrederea că acest înger păzitor, într-o bună zi, te va face să devii şi tu, la rândul tău, un înger păzitor pentru altcineva.
Concluziile le trageţi singuri, eu una sper să pot reuşi să fiu un înger păzitor bun şi-n continuare şi să încerc să aduc pe cineva cu picioarele pe pământ, atunci când este nevoie. Still, am impresia că unii oameni au şi mai mulţi îngeraşi, păcat că uneori nu deschid ochii mai atent în faţa lor pentru a realiza ceea ce au.
Cu drag, al vostru îngeraş de peste mări şi ţări, Alexandra Elena M.
Category: Ganduri, Guest Post
One Comment
