Archive for the Category »Ganduri «

Steve Jobs inca lucreaza

Altundeva, cu siguranţă..

Via Facebook

Mi-am adus aminte (sau mi-a fost amintit, mai bine zis) începuturile mele cu produsele Apple, undeva prin 2007.. Vremuri taică! laughing

Prin decembrie 2oo7, în perioada sărbătorilor, Moşu’ m-a pricopsit cu un iPod Nano Alb (sau gri?) (varianta de 2 GB, dacă îmi aduc aminte bine). Me was very very happy, mai ales că eram disperată după muzică oriunde mă duceam. Şi acuma îl mai am, acasă la Suceava, împreună cu carcasa şi toate cele la el.

În ianuarie 2008 am văzut şi ţinut în mână primul iPhone 3, pe vremea când în România încă nu apăruse la operatorii de telefonie mobilă. De fapt, nici nu începuse “era iPhone” în România încă happy E drept, nu era primul telefon cu touch pe care l-am văzut aşa că recunosc că nu m-a impresionat prea tare de la prima “întâlnire”. Dar mai apoi, mi-am dat seama că e puţin mai mult decât un simplu gadget de sunat şi trimis mesaje, moment în care m-am îndrăgostit iremediabil de produsele Apple.

Prin februarie-martie 2009, din nou Moşu’ ( big grin ) mi-a făcut un mic update de iPod, trecându-mă pe unul Touch Gri. L-am butonat de numa numa, ţinea bateria uneori şi mai puţin decât telefonul la cât îl utilizam. Încă îl mai am şi îl mai folosesc din când în când.

Îmi plac invenţiile lui Steve Jobs, din 2007 şi până acum mi-au trecut prin mâini multe “mere”: iPod, iPhone 3/3GS/4, iPad, Macbook, iMac, invenţii ce au revoluţionat lumea tehnologiei şi au dat apă la moară şi altor firme ce încearcă, fără rezultat, să întreacă ideile lui Jobs.

Vreau să cred că imaginea de la începutul postului nu e doar o glumă şi că acolo sus (cum zicea cineva “în iCloud”s) el încă pune la cale următoarele mutări ale companiei Apple. RIP Steve

O viata poate depinde de tine!

Rog să citiţi cu atenţie titlul articolului şi să băgaţi bine în căpuşor! Poate unora li se pare o simplă glumă, o simplă vorbă-n vânt spusă pe un blog. Din păcate, NU este aşa iar mesajul acestui articol îl veţi regăsi pe multe bloguri de acum încolo.

M-am alăturat campaniei iniţiate de Cristian Manafu privind educarea tinerilor puşi pe şotii şi care folosesc abuziv 112 pentru “plăcerea” lor. Consider că nu este normal să faci glume proaste la 112, să pui nişte echipaje pe drumuri de pomană şi să ţii linia ocupată doar pentru distracţia personală (sau a prietenilor pe care încerci să-i impresionezi).

more…

Tag! You’re it!

Deşi nu sunt tocmai activă prin comentarii pe alte bloguri [timpul sad ] sunt fidelă dragului meu Google Reader, unde am ce citi zilnic. Florin a reuşit zilele trecute să mă surprindă şi să-mi paseze o mică leapşă. Mersi!

Sunt optimistă, agitată, încăpăţânată, open-minded, ambiţioasă, creativă, cu zâmbetul pe buze mai mereu [şi se transmite şi la alţii], bună cu toată lumea, fericită alături de cei dragi, iubitoare de animale

Aş vrea să nu mai pun atâta suflet la toate prostiile

Păstrez tot ce am primit de-a lungului timpului referitor la Tweety şi micile amintiri de la prieteni/părinţi.

Mi-aş fi dorit o altfel de ţară. [nu plină de nesimţiţi]

Nu-mi place să mi se spună acelaşi lucru de mai multe ori

Mă tem de eşec..

Aud, în general, doar ce-mi convine.

Îmi pare rău că uit să-mi mai fac timp şi pentru mine.

Îmi place muntele! Mai nou şi marea.

Nu sunt genul de persoană care uită. Iert, dar nu uit niciodată!

Dansez rar. Mă pasiona când eram mai mică, acuma văd că m-am ramolit

Cânt prin birou, casă, pe unde apuc şi sunt singurică laughing

Niciodată nu regret ceea ce fac, chiar dacă uneori mai şi greşesc. Prefer să învăţ din greşeli.

Rar refuz să-i ajut pe cei dragi din jurul meu

Plâng când mă afectează ceva sau mă enervez pe cineva. E singura metodă de a mă calma.

Sunt confuză când sunt pusă să aleg [deah, gemenii ăştia..]

Am nevoie de prieteni adevăraţi şi familie

Ar fi trebuit să ascult mai des de cei din jurul meu

Aş putea (de fapt pot) să fac toate lucrurile pe care mi le-am propus. Până acuma mi-au ieşit toate.

Category: Ganduri  Tags:  One Comment

O primavara placuta!

Dragi cititori ai blogului, vă urez o primăvară cât mai frumoasă alături de parfumul îmbietor al florilor de sezon.

Eu ieri dimineaţă mi-am pus frumos şnuruleţul alb-roşu la mână şi am pornit spre servici. Aici, surpriză! Numai flori, numai urări de La Mulţi Ani, numai pupături.. mă simţeam ca şi cum ar fi fost 8 martie laughing E destul de ciudată senzaţia atunci când eşti învăţat cu un anumit obicei şi peste noapte, puff.. afli că în altă parte a ţării e exact pe dos.

În altă ordine de idei, iarna asta nu mai vrea să plece de la noi? sad Poate următoarea melodie o s-o mai alunge puţin:

Recensamant pe anul 2010

Acum, la sfârşit de an toată lumea se uiă în spate şi încearcă să pună cap la cap toate realizările din timpul anului ce tocmai se încheie. “Mânată” de articolul scris de Bogdan Beşliu am zis că e timpul pentru o mică retrospectivă şi în viaţa mea. Am să încerc să nu fiu prea personală, nu de alta, dar duşmanii sunt mereu invidioşi pe binele altora happy

  • ne-am “făcut părinţii” unui superb motănel negru, Ace, care ne demonstrează zilnic că animăluţele sunt cu mult peste oameni şi că poţi avea mereu încredere în “prietenia” lor
  • am terminat cu brio 3 anişori de facultate, am trecut cu bine şi de mirifica licenţă
  • am descoperit cât de mult poate să însemne o vorbă bună, un simplu “mulţumesc!” zis unor oameni care pe atunci nici măcar nu mă cunoşteau
  • m-am mutat, kind of, din oraşul natal, şi am început să dau piept cu viaţa pe cont propriu. Până acuma, sunt victorioasă big grin
  • datorită unor persoane extraordinare care au crezut în mine, lucrez în Bucureşti, cu nişte oameni care chiar îşi merită titulatură de “buni colegi/prieteni”

De aici încep să intru în sfera lucrurilor personale, aşa că am să mă opresc. Nu de alta, dar am mai făcut multe lucruri anul acesta dar prefer să le ţin doar pentru mine, cel de lângă mine, familie şi prieteni dragi.

Ce-mi doresc pe anul viitor? Să-mi continui ascensiunea pe plan profesional, să fiu la fel de fericită pe plan sentimental şi să menţin aceleaşi relaţii de prietenie cu amicii mei de peste mări şi ţări şi cu cei din oraşul natal [deah, promisiunea e promisiune: oriunde mă duce viaţa, eu tot voi rămâne o suceveancă în suflet big grin ]