Lucrez într-un domeniu unde comunicarea este totul. Clienţii sunt pe primul plan, au tot timpul prioritate, au întotdeauna dreptate [sau nu], etc etc, cu alte cuvinte legătura dintre noi [firma unde lucrez] şi ei [clienţii] trebuie să fie foarte puternică. În ajutorul nostru vin: internetul [trăiască e-mail-ul] şi telefoanele [fie fixe sau mobile].
Dar totuşi, ce ne-am fi făcut dacă aceste “ajutoare” nu ar fi fost inventate?
În ziua de astăzi, telefonul reprezintă un singur lucru: disponibilitate pentru ceilalţi. Eu una sunt disponibilă doar la servici, pentru clienţi [care îmi fac capul calendar cu restanţele lor, cu problemele lor existenţiale legate de bancă], după terminarea programului gata! nu mai există telefon pentru mine! De ce? Pentru că număr pe degetele de la o mână oamenii care mă sună cu un scop bine determinat, restul: “salut! mai trăieşti? m-am gândit să te sun că nu am mai vorbit de mult”. Evident, după ce stau în telefon vreo 5 minute, îmi dau seama că de fapt m-a sunat cu un scop ascuns, să vadă ce mai fac, unde sunt, etc etc. Păi măi, e o variantă mult mai simplă de a afla ce fac: read my blog! E drept că scriu mai rar, dar oare această raritate a mea pe aici sau pe alte bloguri nu dă de bănuit?
Mi-am promis mai demult că o să-mi închid telefonul. Hmm, de închis nu-l închid întrucât mă mai sună părinţii, prietenul, şi da, dacă sună ei înseamnă că arde. Daaar, trăiască silent-ul şi indiferenţa mea [uneori]. Aşa că nu vă speriaţi dacă nu o să mai răspund la telefon, motive cred că am destule 
Voi, aţi putea trăi fără telefon? Eu DA 
Suzy ,mai traiesti?
As putea foarte bine sa traiesc fara telefon dar fara internet , nu !
@ drody: da, traiesc, multumesc de intrebare
Eu tocmai am avut o saptamana linistita fara internet si putin putin fara telefon, voi povesti despre asta cat de curand. Si DA, a fost atat de linistitor..
As putea de i-as avea pe ai mei aproape.. ca-n rest de altii si de nevoile lor nu-mi pasa
@ alina: da, cunosc sentimentul cu “avutul alor mei aproape” pentru ca, ce-i drept, inca ii mai avem. Cand nu o sa-i mai avem, o sa plangem dupa ei.. deci..
Iar restul.. sa fie sanatosi cu problemele lor, ca si eu le am pe ale mele destul
Si totusi, pe vremuri, cand nu existau telefoane mobile ci doar cele fixe, cum am putut trai? Eu zic ca putem renunta macar o zi pe saptamana/luna (depinde de fiecare) la telefoane. Eu as numi-o “Ziua fara telefon, fara probleme, o zi linistita”. Cine tine cu mine?
@ Alexu: am putut trai pentru ca erau alte mijloace de comunicare, cel putin intre prieteni: batutul din palme in fata blocului, sunatul pe fix, sau direct la usa. Pe vremea aia nu prea aveai mare lucru ce face intr-un oras, nu erau inca discoteci, baruri, si chiar daca erau, stiai ce frecventau mai des prietenii tai. In ziua de azi.. mai greu.
Telefonul mi se pare un rau esential, dar sunt sigura ca as putea trai si fara el.
Comentez inainte sa citesc postul. Deci fara telefon nu pot trai…cred ca am zis totul cu asta
@ rocker diliu: ce radical esti. In cazul meu, in ultima vreme, am primit doar vesti proaste.. asa ca mi s-a cam facut scarba de telefon
si la mine e aceeasi problema…numai ca la acelasi tel…pot sa vb cu prietenii, pot sa vb cu persoana iubita…chestii crestinesti: D