Ye ye! Am primit ieri, de la părinţii mei, un nufăr. Recunosc, e prima dată în viaţa mea când am văzut flocirica asta pe viu. E superbă! Nu prea ştiu cum a reuşit să ajungă aici, într-o zonă de munte, dar tocmai m-a făcut să îmi doresc la viitoarea casă un iaz plin cu nuferi de diferite forme şi culori. Wish me luck! 
Click pentru a-l vedea mai mărişor.
Întotdeauna m-am bucurat atunci când, după ani şi ani, mă mai întâlneam cu câte un fost coleg de generală sau chiar un vecin plecat prin alte cartiere/oraşe/ţări. Bine, sentimentul e şi reciproc.
Azi am primit vestea că vecinica mea scumpă şi dragă cu care am copilărit ceva ani buni revine în România sâmbătă. Me happy 
Şi nu sunt fericită doar pentru că o s-o reîntâlnesc, ci sunt veselă că ne vom reuni din nou toată gaşca de la bloc. Mi-e dor de serile de film [nu ştiu cum se făceau că majoritatea erau horror 
], mi-e dor de zilele cînd jucam tenis/volei/cărţi/darts/monopoly în faţa blocului de dimineaţă până târziu în noapte.. mi-e dor de tot.. dar mă resemnez când mă gândesc că nu mai suntem copii.. şi nu mai putem face chiar toate nebuniile care ne trec prin cap.
Oh well, life goes on.. Creştem, ne maturizăm, dar niciodată nu ne uităm rădăcinile!
The best way to keep your friends is not to give them away.
Puţini ştiu că subsemnata e addicted după Tweety. Da, da, canarul ăla mic care se tot certa cu Sylvester. Ei, eu n-am cu cine mă certa, dar din cauza micii mele pasiuni pentru tricourile galbene, mi-am primit porecla de Tweety de la un bun prieten. Iar colecţia mărişoară de acasă de păsărele galbene de orice mărime e în continuare creştere. Zilele trecute a fost ziua mea de naştere [am mai îmbătrânit cu un an]. Mulţumesc prietenilor pentru toate urările primite via sms/telefon/messenger/mail [ştiam eu că nu mă uitaţi ]. Un mail foarte drăguţ, tot pentru ziua mea, l-am primit acuma 2 zile de la o bună vecină şi prietenă plecată peste mări şi ţări. Nu vreau să spun neapărat că vreau să îmbătrânesc [şi aşa nimeni nu-mi dă vârsta pe care o am, mulţumesc mulţumesc!], daaar.. mi-e milă de micul meu “companion” îmbătrânit şă rămas fără pene [sunt curioasă cum arată Sylvester]
De vreo 2 zile de când am revenit în Suceava plouă încontinuu. Dar ploaie de aia sănătoasă, ca să nu mai zic de efectele speciale ce o acompaniază. La fiecare câteva minute se face ziuă afară şi toată camera se luminează de parcă zici că e pomul de Crăciun. Luminile stradale mai pâlpâie şi ele din când în când iar pe stradă mai vezi câte un om rătăcit făcându-şi loc printre crengile rupte ale copacilor. Urâtă vreme..
Care e perioada cea mai frumoasă a vieţii, când nu ai griji şi probleme? Copilăria!
Ce poate fi mai frumos decât să fii un copil? Mie mi-a plăcut perioada când am fost copil [deşi şi acum mai sunt răsfăţată ca un kinder, dar asta e partea a doua de acum ]. E drept că atunci îmi doream să “mă fac mare”, însă acum.. ce n-aş da să fiu din nou mic.. Dar deah, timpul trece şi viaţa merge înainte!
Astăzi este 1 iunie şi vreau să urez un sincer LA MULŢI ANI! tuturor celor care sunt sau se simt copii.
Un copil poate oricând să înveţe un adult 3 lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce îşi doreşte.
Paul Coelho
