Tot de mica escapadă la mare o să vorbesc şi azi că deah, suntem tot aici. Mâine e 1 septembrie, teoretic vine toamna. Până azi am avut parte de o vreme superbă, m-am bronzat şi eu, finally!, m-am bălăcit în apă cât pentru 20 ani, am mâncat hamsii de numa numa [şi eu care, cică, nu eram cu peştele] şi am aflat că cel mai mic membru dintre toţi cu care am venit la mare.. mă place 
O cheamă Andrada şi are doar 9 luni. Nu am crezut niciodată că pot ajunge la inimioara unui copilaş în doar 3 zile şi, în special, să plângă dacă nu mă vede în raza ei de “acţiune”. Ca să nu mai spun că reuşeşte să mă binedispună de fiecare dată cu zâmbetul ei ştrengar 
Azi nu am reuşit să mergem la plajă din cauza ploii de afară. Dar am găsit o nouă metodă de a ne distra: am învăţat de la prietenii noştri, Dănuţ şi Lavinia, un nou joc: canasta. Pentru asta am fost prin Neptun în căutare de remi. Era şi logic că o să ne luăm bătaie la început [deah, învăţăcei] dar am recuperat pe parcurs. Şi uite aşa ne pierdem noi nopţile 
Promit că o să vă învăţ şi pe voi să jucaţi canastă, dar asta după ce o să revin din concediu. `Till then, să fiţi cuminiţi!
]. E drept că atunci îmi doream să “mă fac mare”, însă acum.. ce n-aş da să fiu din nou mic.. Dar deah, timpul trece şi viaţa merge înainte!
