Am fost crescută știind ce e ăla “respect”. Am fost învățată să bat la ușă înainte să o deschid. Să salut când intru într-o încăpere. Cunosc cuvintele “te rog” și “mulțumesc” și nu mi-e frică să le folosesc.
Îi respect pe cei în vârstă. Știu să cedez locul atunci când e nevoie. Cunosc însemnătatea cuvintelor “da” și “nu” și nu-mi place să fiu luată peste picior din cauza a ceea ce vreau/nu vreau.
Știu să spun “îmi pare rău” atunci când e nevoie, chiar dacă uneori nu a fost vina mea.
Și, nu în ultimul rând, am fost învățată de mică să mă comport cu cei din jur exact cum mi-aș dori eu să se comporte cu mine. Asta se cheamă “respect”.
Păcat totuși că nu toți au primit aceeași educație de acasă…
