Vă mai aduceți aminte de perioada aia frumoasă din copilărie când trebuia să dormiți la prânz “ca să creșteți mari”? Eh, de crescut am crescut, dar de dormit – cam săream peste partea aia (a se citi “fentam”) și iată-mă, pe la vârsta de 20+ ani, cu niște cearcăne de toată frumusețea.
Și deși mi-a venit mintea la cap și încercam să dorm cât mai bine și mai mult – pac, m-am angajat :)) Și trezirea de dimineață nu e chiar punctul meu forte. Așa că cearcănele au reapărut și nu dădeau semne de plecare.
