În week-end-ul trecut, colegii mei de servici au hotărât să facem o ieşire la munte [a se citi team-building]. A fost frumos, am avut parte şi de doi traineri de la Life after Work care ne-au pus la treabă, aşa de bine, încât mi-au trebuit vreo 3 zile după să-mi revin la normal 
Cum subsemnata adoră muntele la nebunie [mai nou şi marea] vă las cu câteva poze făcute la Bran [unde am fost cazaţi] şi de pe drumul de întoarcere [am ales varianta Rucăr-Bran -> A1 -> Bucureşti]. Enjoy! 
Zilele trecute ascultasem la radio Pasărea Colibri – Pisica neagră. Evident că mintea mea s-a dus imediat la al nostru motănel negru [ 
] şi mi-am adus aminte de pozele de mai jos [care recunosc că stau de vreo 3 luni prin draft 
subiectul şedinţei foto având vreo 6 luni pe atunci]
PS: Am talet la a-l poza, nu? 
Pasarea Colibri – Pisica Neagra
Asculta mai multe audio diverse
Cautând în aer prada,
O pisică trece strada
Şi e neagră, vai de noi,
Chiar şi veacul se opreşte
Şi privind-o, se gândeşte
Cum s-o şteargă înapoi
Ca un om fără de minte,
Numai eu merg înainte.
Toţi îmi strigă, eşti nebun!?
Dar de ce îmi este dragă
Şi iubesc pisica neagră,
Asta n-am cum să le-o spun.
Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreagă
C-ai avea pe înserate
Ochii de pisică neagră,
Dacă tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu să fii,
Taie-mi calea viaţa toată,
Şi de zece ori pe zi.
Uite o pisică neagră,
Lumea înapoi aleargă
Dând cu pietre după ea.
Când o văd cum şchiopătează
Inima îmi sângerează
Şi-i fac loc în viaţa mea.
Toţi aşteaptă acum dezastrul
Şi să-mi cadă-n cap albastrul cerului aşa pe loc,
Ei nu pot să înţeleagă cum, de ce pisica neagră
Mie-mi poartă doar noroc.
După întâlnirea cu pasionaţii de pe BMWForum.ro care a durat muuuulte ore, timp în care ne-am pozat şi am mai vorbit una alta, o parte dintre cei prezenţi au plecat spre o atracţie a judeţului Buzau, şi anume Vulcanii Noroioşi (wow, au site!) (sau Rezervaţia Naturală Pâclele Mari şi Mici).
Binenţeles, ne-am numărat şi noi printre cei care au făcut mica ieşeală, nu de alta dar pozele care le văzusem pe net erau de-a dreptul uimitoare. Deschizătorii de drum au fost rezidenţii (Eugen, Claudiu şi Radu) care cred că au vrut să ne arate de fapt cât de frumoasă e zona, şi mai ales, peisajele din Buzău.
Ştiu că a trecut aproape o lună de la întâlnire dar asta e, mai are omul şi alte treburi în viaţa de zi cu zi.
În primul rând, încep prin a-i saluta şi felicita pe cei prezenţi la întâlnire şi care au demonstrat că pasiunea nu are vârstă şi nici limite. A fost prima întâlnire organizată în Buzău şi care s-a soldat cu un succes imens [deah, 13 maşini adunate ] şi o grămadă de prietenii şi schimb de experienţe. Recunosc cu mâna pe inimă că nu mi-a părut rău că am fost plecaţi toată duminica, de dimineaţă până seara târziu.
Probabil ştiţi deja că sunt înnebunită după tweety. Ei bine, acuma vreo 3 săptămâni, nişte persoane dragi mie au fost într-o mică plimbare prin Paris. Şi evident, au venit cu muuulte cadouri. Unul dintre ele este şi un tweety de care m-am îndrăgostit iremediabil.
