Zilele trecute ascultasem la radio Pasărea Colibri – Pisica neagră. Evident că mintea mea s-a dus imediat la al nostru motănel negru [ 
] şi mi-am adus aminte de pozele de mai jos [care recunosc că stau de vreo 3 luni prin draft 
subiectul şedinţei foto având vreo 6 luni pe atunci]
PS: Am talet la a-l poza, nu? 
Pasarea Colibri – Pisica Neagra
Asculta mai multe audio diverse
Cautând în aer prada,
O pisică trece strada
Şi e neagră, vai de noi,
Chiar şi veacul se opreşte
Şi privind-o, se gândeşte
Cum s-o şteargă înapoi
Ca un om fără de minte,
Numai eu merg înainte.
Toţi îmi strigă, eşti nebun!?
Dar de ce îmi este dragă
Şi iubesc pisica neagră,
Asta n-am cum să le-o spun.
Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreagă
C-ai avea pe înserate
Ochii de pisică neagră,
Dacă tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu să fii,
Taie-mi calea viaţa toată,
Şi de zece ori pe zi.
Uite o pisică neagră,
Lumea înapoi aleargă
Dând cu pietre după ea.
Când o văd cum şchiopătează
Inima îmi sângerează
Şi-i fac loc în viaţa mea.
Toţi aşteaptă acum dezastrul
Şi să-mi cadă-n cap albastrul cerului aşa pe loc,
Ei nu pot să înţeleagă cum, de ce pisica neagră
Mie-mi poartă doar noroc.
