Archive for the Category »Album foto «

Remember last winter

Mă aşteptam ca în Suceava, dacă tot am venit cu ocazia sărbătorilor de iarnă, să am parte de puţină zăpadă.. ca pe vremuri. Din păcate, am fost “primită” doar cu câţiva fulgi răzleţi stropi de ploaie şi un frig care nu prea se compară cu ce simţeam mai în fiecare an pe vremea asta.  Aşa că am scotocit prin laptop şi am găsit fotografiile de mai jos, făcute anul trecut pe vremea asta.

Ce vremuri.. Nici iarna nu mai e ce a fost sigh

 

Marti 13, cu noroc de la TradeVille

Zilele trecute, marţi 13 decembrie, am fost invitaţi la petrecerea de Crăciun organizată de TradeVille. Organizarea a fost foarte bună (în Club Tribute), Laurenţiu Guran alături de trupa ASHA ne-au încântat urechile pe întreg parcursul serii, iar buburuzele, potcoavele şi pisica neagră (btw, cică a existat pe la petrecere dar eu n-am zărit-o sad ) ne-au făcut mai plăcută seara de marţi 13.

Şi ca totul să fie şi mai plăcut, după concursul de dans (la care am spus pas) a urmat TradeBingo. La intrare, după ce am arătat invitaţiile am primit si nişte hârtie lungi pentru Bingo, o insignă şi un loz. Lozul n-a fost câştigător, insignele îşi aveau ocupat deja locul pe frigider (în gândul meu) iar hârtiuţa cu numele a 5 companii mari a căror acţiuni sunt tranzacţionate la BVB am ţinut-o până la momentul magic.

Nu ştiu ce mi-a purtat noroc mai mult: trifoiul cu buburuza ce le-am găsit pe masă, motănelul negru de acasă sau faptul că era marţi 13, ideea e că 5 firme extrase la Bingo au apărut exact pe bileţelul meu norocos. big grin

Ce am câştigat? Să zicem “un cont mai mic de economii” pe care îl puteţi admira mai jos în poze.

Mulţumim TradeVille pentru o seară frumoasă!

Meet Ace @ 2 years old

Toată luna decembrie am un sărbătorit în casă: e mic, cuminte, curat, matinal şi nu în ultimul rând, negru happy Ace împlineşte anul acesta 2 anişori de când a sa mamă l-a adus pe lume împreună cu frăţiorul său (care e şi el bine mersi la o altă familie adoptivă).

Doi ani în care ne-a demonstrat ce înseamnă prietenia unui patruped, doi ani de când ne iubeşte (pe unii îi  şi pupă) aşa cum ştie el mai bine, doi ani de când mă trezeşte în fiecare dimineaţă pentru ca nu cumva să întârzii la servici. tongue

Pentru că unii cititori m-au mai întrebat de soarta lui (miiiiiiaaaaau – zise Ace aka mulţumesc!) vă las mai jos o galerie cu câteva poze din ultimul an, nu de alta dar e fooooarte fotogenic. big grin

Castelul Iulia Hasdeu – Campina

Pe la începutul verii, într-un week-end, am făcut un mic city-break de o zi. Avem o ţară minunată, păcat că nu ştim să o promovăm cum trebuie. În drumul nostru spre destinaţia finală am ajuns şi pe la Câmpina. Cunoşteam poveştile zonei, ştiam că există un castel pe acolo, dar din păcate, indicatoarele rutiere nu ne ajutau sub nicio formă. Cel mai bun ghid rămâne tot localnicul zonei.

Castelul a fost construit de către B.P. Haşdeu în memoria fiicei sale, care a murit de tuberculoză la 19 ani. Poveştile spun că după moartea Iuliei, Bogdan P. Haşdeu a proiectat şi construit clădirea în urma şedinţelor de spiritualism pe care le avea cu fiica sa decedată. Nu am reuşit să intrăm în clădirea dar din câte am citit aceasta se bazează mult pe cifrele magice 3 şi 7: 3 turnuri, 3 pivniţe, scări formate din câte 7 trepte. Trecem acuma peste faptul că legendele spun că acest castel este bântuit…

În caz că vreţi să ajungeţi la castel (de preferinţă în timpul de vizitare, nu ca noi happy ) vă las adresa pentru a putea ajunge (ajutaţi de un gps sau, de ce nu, de un localnic): B-dul Carol I nr. 199, Câmpina. Ca punct de reper vă pot da Şcoala de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr”.

Papagalul vorbitor

Se pare că unul dintre vecinii noştri de bloc ar avea un papagal vorbitor. Sincer, nu mă prindeam dacă nu era motanul care are o pasiune maaaaare să stea pe balcon când am eu treabă pe acolo. Bine, el ar sta şi dacă nu sunt eu acolo, dar asta e partea a doua.

Şi motanul meu scump era aseară cu ochii aţintiţi spre un etaj superior. Deodată încep să aud.. ceva, ceva ce semănau a fi nişte vorbe mai stâlcite. Mă uit şi eu ca să mă prind ce e şi când colo văd o chestie mare şi viu colorată stând pe marginea unui balcon. Binenţeles, “vorbea” el ceva acolo, dar nu am reuşit să mă prind ce. Probabil stăpânii îl înţeleg mai bine. happy

Aşa mi-am adus aminte că pe la începutul anului am fost la cineva care avea, la fel, un papagal vorbitor. Bine, şi deştept după câte ne-au povestit stăpânii că făcea. Nu îi plăceau femeile, până şi pe stăpâna lui o ciupea, eu n-au apucat să pun mâna pe el, ciocul lui nu părea prea prietenos laughing În schimb, pe prieten se suia pe umăr, stătea ca un liliac cu capul în jos agăţat de braţul lui, nu avea nicio treabă. De vorbit, nici nu mai spun, nu tăcea deloc.

Mai jos sunt şi câteva fotografii cu papagalul vorbitor big grin