Azi dimineață la un bar, un bătrânel s-a uitat la mine și m-a întrebat:
“Tu știi ce înseamnă prietenia?”
Voiam să răspund, dar m-a întrerupt.
“Vezi domnul ăla care stă la masă? El este prietenul meu cel mai bun, ne-am născut în ’39 și am crescut împreună. Am cumpărat amândoi o bucată de pământ și în fiecare zi veneam în acest bar, beam o țuică și ziteam ziarul.. De fapt el îmi citea ziarul pentru că eu nu știu să citesc. Eram mereu împreună.
În ’78 ne-am certat, ne-am bătut. De atunci nu am mai vorbit, nici măcar nu ne-am mai salutat. Dar, în ciuda celor întâmplate, în fiecare zi venim aici, la aceeași oră. Ne vedem în fiecare zi, nu ne salutăm și ne așezăm la mese diferite. Amândoi luăm o țuică. În fiecare zi ia ziarul și citește știrile cu voce tare: lumea crede că-i nebun, dar o face pentru mine.. din 1978!”
Povestioară culeasă de pe marele Google, nu știu sursa exactă 
