Despre prieteni

Stăteam zilele trecute şi admiram pozele de la Revelion. A fost cel mai frumos revelion din cei 20 ani ai mei. Mă rog, nu ştiu cum petreceam eu Revelionul când eram kinder în scutece dar trecem peste happy O să-mi întreb părinţii în această privinţă, deşi am o presimţire că pe vremea aia ori dormeam ori îmi bucuram musafirii cu strigături gen “OAAAAAAA!!!” [acompaniam urătorii big grin].

Revenind la Revelionul care tocmai a trecut, a fost unul de pomină, petrecut împreună cu nişte oameni “pe viaţa lor” [vorba fratelui meu]. Oameni care, spre surprinderea mea, m-au integrat uşor în cercul lor încă de dinainte de a mă cunoaşte personal. Şi când spun personal mă refer la “Bună, eu sunt X. Tu?” Oh well.. detaliile prefer să le ţin pentru mine happy

Am început să scriu acest articol cu gândul de a atinge un subiect destul de cunoscut: “prietenii”.. un cuvânt aflat des pe buzele tuturor. Şi da, încadrez persoanele cu care au petrecut Revelionul în categoria “prieteni”.

friends-are-the-bacon-bitsSe zice că am fi animale sociale, care nu pot trăi solitar şi avem nevoie de interacţiune, avem nevoie de oameni: oameni care să ne asculte, să ne aprobe/dezaprobe, să ne certe, să ne sfătuiască, etc. Nu vi s-a întâmplat niciodată să aveţi un “prieten” doar pentru că “e bine” să-l ai? Pentru că în situaţia dată ţi-e de folos? Ştiu.. prietenia ar fi trebui să fie necondiţionată..

Dacă stai şi te gândeşti bine, sunt zeci, chiar sute de persoane care te-au numit prieten sau cărora le-ai oferit acest statut de-a lungul vieţii. Rând pe rând, s-au triat şi ai rămas cu unul, doi, sau poate trei prieteni. “Rudele le mosteneşti, prietenii ţi-i alegi” spunea un proverb autohton.

Un prieten adevărat te ajută la greu şi nu te uită cu timpul. Am avut surpriza să vorbesc cu persoane plecate de 3 – 4 ani de zile de lângă mine, din anturajul meu. Şi totuşi, nu s-au schimbat mai deloc. Aceiaşi oameni nebuni pe care-i ştiam, aceiaşi oameni care ar face orice dacă i-aş ruga, aceleaşi persoane sufletiste.

Dar, din păcate, mai sunt şi alte persoane care la primul hop mai greu în viaţă te lasă baltă. Sau se maturizează, pleacă departe, îşi fac un nou grup de prieteni, cu alte cuvinte încep să-şi construiască viaţa. Dar ce te faci când, la un moment dat, uită de unde au plecat? Uită că tu îi erai alături când i-a fost mai greu, că tu l-ai ajutat în jdemii de probleme, că tu erai omul de bază.. şi după o vreme, acel prieten începe să îţi fie împotrivă, să nu mai fie de acord cu ideile tale, cu preferinţele tale [preferinţe şi idei comune, de altfel]. Atunci ce te faci? Ce devine pentru tine acel prieten? Probabil că la un moment dat, după multe neînţelegeri şi certuri, îţi devine un fel de duşman, un fel de persoană în care ţi-ai pierdut încrederea după atâta timp.

Cine ne rămâne, totuşi, prieten pe viaţă? Doar trebuie să existe şi asemenea persoane, nu? Eu una le-am găsit: familia şi prietenul. Familia e cea care ţi-a fost alături din primul moment când ai apărut pe acest pământ, iar prietenul.. păi.. el e cel care îţi cunoaşte toate secretele, toate dorinţele ascunse sau nu, ştie când şi cum să te calmeze, cu alte cuvinte, partenerul este cel mai bun prieten altfel “căruţa” nu mai merge.

Fii atent la mediul pe care îl alegi fiindcă te va modela; fii atent la prietenii pe care îi alegi fiindcă vei deveni precum ei. W. Clement Stone

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
6 Comentarii
  1. MADA spune:

    star yawn not worthyCE POVESTIRE!

    RăspundeRăspunde
  2. SuZy spune:

    @ MADA: acuma imi explici si mie toate semnele tale? happy

    RăspundeRăspunde
  3. alina spune:

    Sunt total de acord cu ultima parte a ” povestii ” . Se aplica si-n cazul meu. Cel mai bine si imbucurator e sa ai 2 in 1, adica.. un foarte bun prieten in iubitul tau!

    E trist totusi cand iti pui sufletul pe tava in fatza unui ” prieten ” timp de N ani, te asigura ca veti fi best friends for ever end ever ( bullshit ! ) si mai apoi pleaca!Si marea durere nu e ca pleaca ( caci tu stii ca distanta nu omoara o asa ” buuuuuna prietenie ” ) ci ca.. usor usor, se schimba si UITA! straight face

    RăspundeRăspunde
  4. SuZy spune:

    @ Alina: Da, dar nici iubitul nu poate sa fie cel mai bun prieten al tau inca din prima clipa. Sunt si acolo perioade de retinere [sa-i zic? sa nu-i zic?] sau perioade in care nu ii cunosti reactia la anumite lucruri. Dar cam dupa vreo 2 – 3 luni, da, iti poti considera iubitul ca pe un bun prieten. happy

    Inteleg ca oamenii se mai maturizeaza si fiecare incearca sa isi faca propria viata.. dar e mare pacat daca uita de unde au plecat.. Si din pacate, am avut parte de asemenea persoane de curand, si oricat as incerca.. nu pot sa ii numesc prieteni. Si oricat mi-ar baga ei pe gat faptul ca “nu m-am schimbat, ti se pare” tot nu pot sa cred.. Probabil ca pentru ei insisi schimbarea nu e vizibila.. dar pacat ca unii oameni nu casca urechiusele si la ce se zice in jurul lor winking

    RăspundeRăspunde
  5. Alexu spune:

    Admirai pozele de la Rev si pe noi ne lasi in plop ca nu le-am vazut sad Unde-i galeria foto promisa? crying

    Iar la partea cu prietenii iti dau dreptate cu varf si indesat si chiar si pe deasupra. Din pacate, in ziua de azi, nu mai exista prieteni adevarati. Poate doar la prima vedere dar in maxim 2 – 3 luni se cam triaza, asa cum ai spus si tu. Dar asta e, viata merge inainte si in fiecare perioada a vietii noastre o sa ne facem noi prieteni sau o sa-i pierdem din diferite cauze, de cele mai multe ori, independente de noi.

    RăspundeRăspunde
  6. SuZy spune:

    @ Alexu: ma mai gandesc daca pun sau nu pozele aici happy sunt destul de.. hmm.. personale tongue

    RăspundeRăspunde
Comentezi

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>