N-am mai fost de prin 2010 la Pet Expo aşa că în week-end-ul trecut am zis că facem o plimbarică până la Romexpo, pavilionul C6. Nu prea am dat peste multe animăluţe, în schimb am cumpărat papa bună pentru motanul din dotare. 
Am făcut şi unele poze & filmuleţe ca să nu plec de acolo chiar cu mâna goală.
Dacă tot am ajuns prin Sinaia şi ne-am plimbat prin creierul munţilor – cota 1400 şi cota 2000, la plecare am dat o tură şi pe la Castelul Peleş. Deşi am mai fost o dată acum câţiva ani, frumuseţea castelului mă face să-i trec pragul de fiecare dată când pot. Mi-e ciudă în schimb că nu apuc niciodată să ajung şi la Pelişor 
… am adunat o colecţie întreagă de urări din partea familiei, a prietenilor, a colegilor, a foştilor colegi, a unor clienţi dragi mie, ba chiar din partea unor persoane la care nu m-am aşteptat. Le voi pune pe toate, cu grijă, într-o cutie imaginară din sufletul meu. Voi scoate din ea, în fiecare zi, câte o urare care să-mi amintească mereu să fiu veselă, zâmbăreaţă, plină de viaţă, sănătoasă, iubitoare şi să nu mă las doborâtă de obstacolele ce îmi vor apărea în cale de-a lungul vieţii. Still, i’m young, you know! 
Vă mulţumesc din suflet pentru tot şi mai ales pentru că mi se aminteşte, aproape zilnic, cât de importanţi sunt oamenii pe care-i întâlnim de-a lungul vieţii şi câtă bucurie îţi pot face cu un simplu “Salut! La Mulţi Ani!” de ziua ta.
Luna trecută am adunat o gaşcă de prieteni şi ne-am pornit către munte, Sinaia mai precis. Nu mult, un week-end de relaxare şi înviorare după o săptămână grea de muncă prin Bucureşti. (si da, uneori oraşul te face să vrei să-ţi iei câmpii )
Cele mai frumoase sărbători sunt mereu cele petrecute cu familia, asta e clar. Şi cele mai frumoase amintiri sunt cele alături de cei mai buni prieteni, fie ei colegi de liceu, de facultate sau chiar vecini de bloc.
Zilele trecute am făcut o mică reuniune de prieteni şi am depănat amintiri “din copilărie”, deah, ne considerăm bătrâni deja la 25 ani Am făcut destule năzbâtii împreună (săracul Creangă era mic copil pe lângă noi), am petrecut fără limite la şcoală şi prin liceu, am ştiut să ne respectăm reciproc şi asta cred că a contat cel mai mult ca o prietenie să dureze ani întregi. Unii s-au căsătorit, alţii sunt pe punctul de a-şi pune pirostriile, dar cu toate astea am rămas aproape la fel. Doar vârsta ne trădează.
