..for me. Tocmai am mai îmbătrânit cu un an faţă de 30 mai 2008. Într-o zi de luni, cam pe la amiază aşa, am apărut şi eu pe lume. Ştiu că am stat pe capul părinţilor si fratelui 21 ani, şi pe capul prietenului vreun an şi ceva.. dar.. cine mă place, mă place aşa cum sunt: un kid mic, încăpăţânat şi mai mereu vesel.
La mulţi ani scumpul meu! Azi facem un anişor?! Doamne, ce repede a trecut timpul.. Parcă mai ieri ne întâlneam pentru prima dată, ne ţineam de mânuţă ca doi îndrăgostiţi, our first kiss.. ahh.. ce amintiri 
Şi acum când privesc în trecut, toate îmi vin în minte ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.
Cineva îmi zicea odată să nu cred în iubire, căci iubirea este un sentiment divin, iar noi nu suntem decât nişte bieţi oameni. Poate e aşa, poate nu. Mie mi se pare că iubirea constituie un răspuns la multe din întrebările noastre.
În dragoste trebuie să faci compromisuri mai mari sau mai mici.. dar întotdeauna trebuie să le faci. Când simţi însă că iubeşti cu adevărat, nu se mai numesc compromisuri, ci gesturi de afecţiune, dovezi sincere de iubire.
Mă bucur că în sfârşit am găsit pe cineva cu care să-mi îndeplinesc visele, să-mi petrec restul vieţii cu el. Da, asta vreau să fac cu el [ 
] pentru că merită!
Simt că ne-am maturizat împreună. Tot copii suntem, dar paradoxal, unii mai maturi decât acum un an..
TE IUBESC!
