Cele mai frumoase sărbători sunt mereu cele petrecute cu familia, asta e clar. Şi cele mai frumoase amintiri sunt cele alături de cei mai buni prieteni, fie ei colegi de liceu, de facultate sau chiar vecini de bloc.
Zilele trecute am făcut o mică reuniune de prieteni şi am depănat amintiri “din copilărie”, deah, ne considerăm bătrâni deja la 25 ani 
Am făcut destule năzbâtii împreună (săracul Creangă era mic copil pe lângă noi), am petrecut fără limite la şcoală şi prin liceu, am ştiut să ne respectăm reciproc şi asta cred că a contat cel mai mult ca o prietenie să dureze ani întregi. Unii s-au căsătorit, alţii sunt pe punctul de a-şi pune pirostriile, dar cu toate astea am rămas aproape la fel. Doar vârsta ne trădează.
