Chiar dacă ne mai contrazicem pe tema existenței lui, nimeni nu poate contesta îndârjirea cu care Moș Crăciun s-a “infiltrat” în stilul nostru de viață aferent sezonului rece. Moș Crăciun joacă în filme și reclame, îl vedem gonflabil prin centrele comerciale și locurile de joacă pentru copii, e agățat pe la balcoane și miniaturizat sub formă de globuri. Știm cum este îmbrăcat, ce “mașină” conduce, îi cunoaștem casa și familia precum și obiceiurile din noaptea de Ajun. Dar oare știm ce “ciudățenii” circulă despre el? 
Primul portret al lui Moș Crăciun, cu chipul cunoscut de noi astăzi, a fost realizat în 1870 de Thomas Nast, un artist american.
Jobul de bază a Moșului este de.. episcop. Pentru că așa a apărut povestea acestui personaj, odată cu Hagios Nikolaos (Sf. Nicolae), episcop de Mira (localitate aflată astăzi pe teritoriul Turciei) în secolul al IV-lea.
În vechea tradiție a Sf. Nicolae, cadourile erau lăsate să cadă în casă prin horn. Începând cu 1809, Moșul coboară el însuși prin prin acest spațiu imposibil de strâmt pentru circumferința abdomenului său. Iar asta din cauza lui Washington Irving, care a descris periculoasa acțiune în volumul “O istorie a New York-ului”.
Martin Luther a fost primul care a împodobit un brad de Crăciun pentru că i-a plăcut cum străluceau luminile de la fereastre printre ramurile unui brad din fața casei sale. Asta se întâmpla prin secolul al XVI-lea.
Spiridușii – ajutoarele Moșului – nu au loc în toate culturile lumii. De exemplu, în Olanda, figurează drept ajutoare ale Moșului mai mulți sclavi eliberați, numiți Peter cel Negru, care împart cadouri copiilor cuminți iar celor obraznici le lasă o movilă de cărbune.
Renii au apărut în viața lui Moș Crăciun la sfârșitul secolului al XIX-lea, când o companie americană a organizat o campanie publicitară pentru creșterea acestor animale în Alaska. Posterele înfățișau reni ce trăgeau o sanie în care era așezat Moșul.
