Ieri a fost o zi extraordinară, o zi în care toţi românii au sperat acelaşi lucru – să demonstrăm încă o dată întregii lumi că putem fi “the best”.
Meciul de tenis dintre Simona Halep şi Maria Sharapova a fost destul de strâns, rusoaica câştigând în cele din urmă. Chiar şi aşa, la cei DOAR 22 ani ai Simonei să ajungi în finala de la Roland Garros şi să te ţii tare în toate cele 3 seturi, mai bine de 3 ore, a fost ceva!
E adevărat, să fii calmă şi să ţii piept intimidărilor şi mingilor date cu efect de rusoaică, e o adevărată artă. Mie îmi venea să dau televizorul pe mut când auzeam ţipetele rusoaicei la orice lovitură, ziceai că o taie careva. 
Citeam astăzi pe undeva că ţipătul Sharapovei este de fapt “arma” ei de a intimida adversarul, ba chiar a fost comparat, ca şi număr de decibeli, cu sunetul scos de un avion cu reacţie în timpul unei călătorii.
Chiar şi aşa, Simona a făcut un meci frumos. Un meci care a fost comentat de toţi “mai marii din tenis” ca fiind unul din cele mai frumoase finale din istoria Roland Garros. Şi chiar dacă rezultatul final nu a fost de partea noastră, Simona a fost/este încurajată să meargă mai departe. Are toată viaţa înainte şi CLAR o vom mai vedea la turnee finale de tenis. Acesta a fost doar începutul!
Îi doresc multă baftă şi chiar dacă tenisul nu este unul din hobby-urile mele şi termenii “ştiinţifici” mă depăşesc, meciurile Simonei le voi trăi cu sufletul la gură, exact aşa cum am făcut-o şi ieri, bucurându-mă ca un copil mic de toate reuşitele ei. Bravo Simona!
