Si s-a terminat..

Joi, pe 20 mai, am avut cursul festiv. Teoretic, sunt absolventă. Practic, greul abia acum începe: ultima sesiune, examenele de licenţă, licenţa în sine. Cu toate astea, încă stau şi mă întreb “Când au trecut 3 ani pe lângă mine?”. Parcă mai ieri îmi stresam colegii mai mari din liceu [în special Dream, poor him..] cu întrebări gen: “Şi MPO cam pe unde este?” “Şi totuşi proful ăsta de x [o anumită materie] e chiar atât de idiot?” şi multe altele. Totuşi, m-a înţeles că sunt un boboc mic şi nevinovat şi m-a ajutat de fiecare dată. Mulţumesc! Binenţeles, am ajutat şi eu la rândul meu pe noii-veniţi, iar acum mă uit în urmă şi nu-mi vine să cred că totul se termină.

Au fost 3 ani minunaţi, 3 ani alături de colegi cu care am chefuit, am învăţat, m-am enervat. Cu toate acestea, amintirile vor rămâne mereu vii şi chiar dacă fiecare va pleca pe drumul său, sunt sigură că atunci când ne vom reîntâlni pe stradă va exista mereu un loc de bună ziua. Nu i-am uitat nici pe colegii din liceu, cu unii am fost colegă şi acum, cu alţii am vorbit minute în şir la telefon pentru că distanţele mari ne despărţeau. Şi ce e mai frumos e că anul aceasta m-am întâlnit, în Bucureşti, cu o prietenă din şcoala generală, deşi au trecut mai bine de 8 ani dar tot ne-am recunoscut pe stradă Frumos, mi se demonstrează că prieteniile adevărate nu mor niciodată!

Revenind la cursul festiv, a fost mirific, sau vorba doamnei Decan “Ne-am întrecut din nou pe sine!” Felicitări şi prezentatorilor, Andreea şi Flavius, care au ştiu cum să aducă ropote de aplauze şi să smulgă râsete de la toţi din sală. Cuvinte de laudă am şi pentru doamna Anişoara Apetri, cea care ne-a ţinut discursul [primul din cariera dumneaei]. Să vă mai zic că a primit aplauze câteva minute bune după aia?

Abia aştept să primesc dvd-ul cu întreaga festivitate, să pot să mă ghemuiesc în pat şi să revăd emoţiile de pe chipurile profesorilor şi ale studenţilor de fiecare dată când am chef. O dată în viaţă termini un liceu, o dată în viaţă termini prima facultate. Deja de la a doua facultate în sus nu prea mai ai aceleaşi trăiri ca acum [asta dacă se mai merită să faci o a doua facultate în ziua de azi].

Închei prin a-mi promite, atât mie cât şi colegilor, că peste 10 ani ne vom revedea frumoşi, voioşi şi binenţeles, cu excedent bugetar cum ne-a dorit doamna Apetri. [deah, termenii ăştia financiari, mi-au mâncat 3 ani din viaţă ]