“Proasto, nu puteai sa mai astepti?”

Fraza îi aparţine unei puştoaice pe care am întâlnit-o ieri pe strada, foarte revoltată pe mama ei. Îi dau dreptate.

Rezumat: Vreau şi eu să trec o stradă. Fată cuminte, merg pe trecerea de pietoni, semaforul roşu. Aştept. Maşinile au deja portocaliu, la pietoni încă roşu. De pe cealaltă parte a străzii vine o tanti, destul de tinerică, cu o puştoaică de vreo 5 anişori. Trec strada în grabă, semaforul tot roşu. Ajung în dreptul meu, puştoaica revoltată şi abia gâfâind: “P(r)oasto! Nu puteai să mai aştepţi?” Mama ei: “Mă grăbeam.” Nah, poftim răspuns din partea mamei! Cu alte cuvinte, asta mică ţine mai mult la viaţa ei decât maică-sa.

Acuma dau dreptate unor şoferi când zic că vor să ia la palme nişte pietoni inconştienţi.