Dragă Moș Nicolae,
Nu-ți scriu ca să-ți cer ceva. Am de toate. Atât eu cât și familia mea suntem sănătoși. Și îi mulțumesc lui Doamne Doamne pentru asta. Am două mâini, două picioare, văd, aud, vorbesc.
Am un acoperiș deasupra capului, am căldură, am haine. Să nu uităm de parfumuri, și de machiaje. Știu că nu ești femeie dar sunt sigură că mă înțelegi.
Am primit destule pe anul acesta chiar dacă n-am fost mereu cuminte. Oameni frumoși, prieteni dragi, emoții dar și lecții învățate, vise și speranțe.
Dar destul despre mine. De fapt, știi de ce îți scriu eu aici pe blog, Moșule? Suntem în era tehnologiei așa că presupun că ești și online, nu doar pe la uși și fereștri sau în cer.
Îți scriu ca să te rog să le oferi și celor care nu au un strop de fericire. De iubire și de speranță. Toate astea amestecate cu câteva portocale. Ca să miroasă a iarnă, a sărbătoare ca atunci când eram noi mici. Și veselie și speranță să le mai aduci. În case și în suflet.
Te așteptăm cu toții zâmbind,
Copii mici și copii mari
