Acum 30(și) de ani s-a născut cel mai gălăgios și nebunatic copil, eu!
Îți mulțumesc, mamă, că exiști și că mi-ai dat viață. Tocmai tu! Tocmai mie!
Emoțiile copilăriei, exuberanța adolescenței, așteptările tinereții, zâmbetul maturității… toate îmi trec acum prin minte. Pentru mine, timpul trece altfel acum, în alt ritm, pentru că se măsoară în experiențe dobândite și vise neîmplinite încă.
Nu cred că voi putea răspunde la toate urările venite pe toate căile posibile și imposibile, dar mulțumesc mult pentru ele. NU sunt dezamăgită dacă cineva uită că e ziua mea și nici nu sunt dezamăgită dacă cineva nu-mi spune intenționat.
Da, m-am cam lovit de pragul acestei vârste dar sunt recunoscătoare pentru bucuria simțurilor, pentru amalgamul emoțiilor și pentru claritatea minții. Sunt recunoscătoate pentru prietenii mei care au luat o “felie” din sufletul meu. Atâta timp cât există oameni care recunosc, după intonația primei silabe, binele sau răul din mine sunt fericită!
Iar ție 
️ îți mulțumesc pentru că-mi iubești minusurile și că niciodată nu-mi spui “niciodată”. You’re crazy and I’m out of my mind!
La cele 30(și) de primăveri frumoase cred că prezentul e tot ceea ce contează pentru că mereu avem în față o rămânere în urmă!
