Tag-Archive for » copil «

Demisie din functia de adult

“Subsemnata, vă aduc la cunoştinţă demisia irevocabilă din funcţia de adult pe care o deţin acum abuziv.

După o analiză detaliată a situaţiei, m-am hotărât să mă retrag şi să preiau atribuţiile unui copil de şase ani, cu toate drepturile şi îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunţat cu prea mare uşurinţă.

Vreau să desenez cu creta colorată pe strada unde locuiesc, atunci când trec oameni maturi şi importanţi spre serviciu, şi să nu-mi pese de stres-ul lor în lupta cu minutele şi traficul care îi aşteaptă.

Vreau să fiu mândră de trotineta mea cea roşie, fără să mă interseze cât costă asigurarea pe anul viitor.

Vreau să cred sincer că bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii, pentru că le poţi mânca.

Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonadă în mână şi cu ochii la norii pufoşi care aleargă pe cer, întrebându-se cu uimire de ce adulţii nu fac la fel.

Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viaţa era simplă. Atunci când tot ce ştiam se rezuma la cele şapte culori, cinci poezii, zece cifre şi vocea mamei care mă chema la masă când nu îmi era foame.

Vreau înapoi, atunci când nu îmi păsa decât de puţinele lucruri pe care le ştiam, pentru că nici nu ştiam cât de puţine ştiam.

Vreau să cred, ca odinioară, că totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpăra cu preţul unei îngheţate la pahar.

M-am maturizat prea mult şi nici nu mai ştiu când m-am trezit mare. A fost cu siguranţă un abuz şi îmi cer iertare.

Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie şi purificări etnice, copii abuzaţi şi copii murind de foame, divorţuri, droguri în licee, prostituţie, justiţie coruptă, politicieni de mahala, fraţi învrăjbiţi fără bani, ură, bârfă. :(

Am aflat despre mame denaturate, care îşi vând copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de bărbaţi, pentru nişte bani în plus.

Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept de poveste, că doar împăraţii bătrâni mor ca să facă loc pe tron prinţilor tineri, căsătoriţi cu prinţese câştigate în urma ultimei zmeiade?

Vreau să mă reîntorc la vremea când toţi copiii citeau cărţi folositoare, când muzica era neotravită, când televiziunea era pentru ştiri şi emisiuni de familie, fără sex explicit şi violenţă implicită la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripeţiile echipajului “Speranţa”, navigând cu “Toate pânze sus”.

Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, că toată lumea din jur este fericită deoarece eu eram fericită!

Îmi iau angajamentul că nu o să-mi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apă, gunoi, cablu Tv şi Internet, asigurări pentru maşini, asigurări de sănătate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, computerul virusat şi faptul că maşina a început să vrea la mecanic.

Vă asigur că nu o să fiu pus în încurcătură atunci când o să fiu întrebată: “Ce-o să te faci când o să creşti mare?”, deoarece acum ştiu: vreau să fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu când ar trebui să dorm, gata cu ştirile despre terorişti, bombe şi căderi de avioane.

Gata cu bârfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu părul grizonat, ochelari pierduţi, medicamente scumpe şi dinţi de porţelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din funcţia de ADULT. Vreau să cred în sinceritatea zâmbetelor, nobleţea vorbelor, o lume a cuvântului dat şi respectat, a dreptăţii, a păcii, a viselor împlinite, a imaginaţiei înnobilate, a îngerilor buni şi a omului după chipul şi asemanarea lui Dumnezeu.

Fiţi voi mari şi importanţi, şi ocupaţi, şi îngrijoraţi. Eu vreau sa cresc MIC!”

Textul nu-mi aparţine dar.. cam are dreptate nu? happy Şi, ca să fiu în ton cu textul de mai sus, vă rog să vă clătiţi ochişorii cu un clip pe care îl ştiţi cu siguranţă happy

P.S.1: Ideea acestui post mi-a venit după ce am asistat la botezul nepoţelei. Cât de firavi pot fi copii mici.. cât de inocenţi.. cât de scumpi..

P.S.2: Îmi dau lacrimile când mă gândesc că scumpa mea copilărie e pe sfârşite şi voi intra cât de curând în viaţa grea.. cea a unui adult [deşi pentru unii voi rămâne mereu acel “tweety mic albăstrui, zglobiu şi vesel” big grin batting eyelashes ]