Tag-Archive for » copil «

Copiii invata ceea ce traiesc

Se spune că ai noștri copii sunt “mini-noi” în miniatură. Bine, sunt și niște genii cu fețe de îngerași (mai ales după ce fac toate prostiile văzute și nevăzute).

Dar sunt copii și trebuie să experimenteze pe propria piele. Și depinde de noi cum reacționăm întrucât de asta depinde dezvoltarea lor pe viitor. more…

Intrebare intrebatoare :)

Sunt sigură că orice tânără mamă este întrebată, măcar o dată în cei 2 ani de concediu de maternitate, dacă “e bine să stea acasă și să aibă grijă de copil?”. Ei bine, e o întrebare încuietoare și voi răspunde cu un text găsit pe internet. Poate așa, toți curioșii vor avea un motiv de a reflecta înainte de a mai pune această întrebare. happy more…

La Multi Ani!

E așa frumoasă, inocentă și simplă viața văzută prin ochii unui copil! Îți aduci aminte ce plăcut era să te uiți la povești la diapozitiv, să asculți colinde la pick-up, să ronțăi biscuiți cu miere sau griș cu lapte, să simți miros de portocale și cozonac în ajun de Crăciun? Și lista amintirilor poate continua happy more…

Mi-e dor sa fiu copil..

pisica-si-biberonulMi-e dor să fiu copil. Să plâng atunci când mă doare genunchiul, nu inima. Să mă îngrijorez pentru lecția de la școală, nu cea pe care mi-o dă viața. Să nu cunosc valoarea banului și stresul ce apare când facturile trebuie plătite.

Să mă mulțumesc cu ce am, iar singurul lucru pe care mi-l doresc să fie o păpușă nouă. Să cred în vise și că totul e posibil.

Să râd mai mult, cu poftă, zgomotos. Să nu îmi pese de părerea oamenilor. Mi-e dor să nu țin cont de trecerea timpului, să mă bucur de fiecare moment și să nu fiu grăbită. Obișnuiam să ne întrecem cu ceilalți copii la alergat. Acum, alergăm singuri spre nicăieri…

Nimic nu e mai bun :)

a-little-oneCând îl strâng în brațe, când mă privește, când îmi caută privirea, când suspină de drag înainte să adoarmă în brațele mele – atunci mă copleșește nu doar cel mai mare drag, cât cea mai incredibilă admirație.

Sună aiurea, știu happy , dar e adevărat. Îl admir. Îl respect. Mi se pare incredibil în feluri în care eu nu (mai) știu să fiu. E cuminte, nu are pic de răutate în el. Înțelege milioane de lucruri, se oferă cu totul, fără rest.

Nu-mi vine să cred cât de mult îl iubesc, cât de fericită mă face, cât de multe învăț de la el, cât de pline-mi sunt zilele, cât de multă putere îmi dă (pentru ca tot el să mi-o ia o noapte mai târziu).

Nimic nu e mai bun decât asta! big grin love struck